Planta medicinala sau decorativa care creste sub forma de tufis, cu forma rotunda, intalnita in Europa si Asia, de cultura la noi in tara. Prefera locurile insorite. Este planta din flora spontana, dar poate fi cultivata cu usurinta in soluri cu umiditate medie, dar afanate. Are tulpina acoperita cu perisori fini si creste pana la maxim 80 de cm. Frunzele sunt ovoidale, alternante, si pot prezenta lobi la baza, iar florile au culoarea galben intens si sunt mici si rotunde. Infloreste din iunie pana in septembrie, iar perioada de recoltare este cea a infloririi. Contine ulei volatil (monoterpene intre care predomina cetonele, hidrocarburi, oxizi), flavone, derivati fenil-propanici, carotenoide, taninuri si substante amare (lactone sescviterpenice, intre care specifica este balsamitona). In fitoterapie sunt utilizate partile aeriene si uleiul volatil. Datorita componentelor sale are efect: antispastic, carminativ, cicatrizant, diuretic, anticataral, stomahic
Calomfirul mai este utilizat si in gastronomie, in preparatele culinare, sub forma de salate.
Uz intern: litiaza biliara, litiaza urinara, dischinezie biliara, tulburari dispeptice, aerofagie, aerocolie/ meteorism, colici digestive, depresii, astenii, bronsita, isterie, tuse spasticacefalee, epilepsie, hemoroizi – sub forma de infuzie sau decoct.
Uz extern: rani, ulceratii cutanate, alopecii, furuncule, leziuni erozive sau ulceratii ale cavitatii bucale, eritem polimorf – sub forma de gargara, compresa, cataplasma.
Denumiri populare (regionale)
Vetriceauă, calapăr, bumbişor, calampăr, calonchir, calubăr, carpin, călugăr, dumbravnic, galopăr, izma Maicii Preciste, smirnă, spiculeţe, vetrice
Etimologie
Din limba bulgară – kalofer.
Tipologie
Calomfirul este o plantă erbacee perenă, care aparţine de familia compozitelor, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse şi florile galbene.
Provenienţă
Plantă medicinală sau decorativă, întâlnită în Europa şi Asia.
Importanţă
Medicinală şi ca şi condiment, aromatică.
Istoric
Cultura florilor de calomfir în ţara noastră este cunoscută din cele mai vechi timpuri, iar provenienţa lor este foarte diferită. În lucrările scriitorului antic Dioscoride se semnalează că în Dacia exista cultura roiniţei, cimbrului şi calomfirului, iar o serie de denumiri de origine romană şi greacă ale unor specii floricole, spre exemplu busuiocul, menta, trandafirul, crinul, salvia şi altele, ne arată că acestea au existat încă de pe vremea romanilor. În medicina populară, calomfirul era şi este întrebuinţat cu uz intern, pentru proprietăţile sale diuretice, antispastice, stomahice, recomandându-se în tratamentul afecţiunilor hepatobiliare, gastrice, diaree, pentru digestie bună şi, ca uz extern, la tratarea aftelor, furunculelor. În cosmetica tradiţională, ers utilizat pentru prevenirea căderii părului şi stimularea creşterii acestuia. Alte utilizări populare: în combaterea moliilor.
Aria de răspândire
Creşte din Europa până în Asia, dar şi pe continentele americane.
România
La noi în ţară creşte spontan, dar este întâlnit mult şi ca plantă de cultură.
Partea utilizabilă
În fitoterapie sunt utilizate părţile aeriene ale plantei şi uleiul volatil. Din ingredientele culese (florile) se prepară infuzie, pulbere, extracte, mixturi, cataplasme, tincturi.
Particularităţi
Această plantă se cultivă adesea cu rol decorativ.
Mod de cultivare
La fel ca şi alte plante medicinale – prin seminţe sau răsaduri.
Terenul
Este plantă din flora spontană, dar poate fi cultivată cu uşurinţă în soluri cu umiditate medie, dar afânate.
Înmulţire
Prin seminţe recoltate de la plante sau plantare de răsaduri şi transplantare în grădină când nu mai există pericol de îngheţ.
Îngrăşăminte
Nu are nevoie de tratament special, decât dacă solul pe care se plantează este arid sau uscat.
Utilaje
La fel ca la înfiinţarea unei culturi de plante medicinale, cu pământ arat şi drenat bine, afânat şi pregătit pentru însămânţare sau plantare de răsaduri.
Plantare
Se plantează seminţele iarna sau primăvara ori, dacă se alege varianta cu răsad, acestea se pun de iarna timpuriu în interior (se poate şi în ghivece) şi se aduc primăvara afară, când nu mai este pericol de îngheţ.
Întreţinere şi îngrijire
Nu necesită activităţi speciale de întreţinere: prăşit manual sau automat, când este nevoie, curăţare de buruieni, udare frecventă în caz de secetă prelungită.
Mod şi perioadă de recoltare
Înfloreşte din iunie până în septembrie, iar perioada de recoltare este cea a înfloririi. Recoltarea se face manual.
Condiţii de păstrare
Ca şi în cazul altor plante medicinale, se păstrează după uscare pe cale naturală, pe cât posibil, în saci de hârtie sau pânză, spaţii uscate, aerisite, dar nu cu lumină directă, precum podurile sau cămările unei case.
Reacţia la condiţiile de mediu
Preferă locurile însorite, temperaturi potrivite, zone nepoluate, dacă se poate.
Beneficii pentru organism
Datorită componentelor sale are efect: antispastic, carminativ, cicatrizant, diuretic, anticataral, stomahic.
Compoziţie
Conţine ulei volatil (monoterpene între care predomină cetonele, hidrocarburi, oxizi), flavone, derivaţi fenil-propanici, carotenoide, taninuri şi substanţe amare (lactone sescviterpenice, între care specifică este balsamitona).
Sfaturi de consum
După recomandare farmaceutică sau medicală, ca şi ceai sau alte produse cu scop medicinal. Se poate consuma şi în salate.
Utilizare în alimentaţie
Calomfirul este utilizat în gastronomie, în preparate culinare precum salatele.
Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Preparatele pe bază de calomfir sunt cunoscute ca vermifuge. Ele au, însă, şi alte proprietăţi, fiind antispasmodice, tonice, antiseptice. Unii specialişti recomandă preparatele de calomfir în afecţiuni renale şi digestive. Preparatele de calomfir sunt eficiente, de asemenea, în stimularea digestiei şi în reechilibrarea ficatului. Potrivit unor observaţii mai vechi, aceste preparate au efecte şi în dureri de stomac, reumatisme şi gută, oboseală accentuată, menstruaţie insuficientă (reglează hemoragia menstruală). Trebuie ştiut şi că preparatele de calomfir pot provoca avortul. Tradiţional, se ştie că preparatele de calomfir contribuie activ la asigurarea echilibrului psihic şi nervos al femeilor aflate în suferinţe specifice, combătând stările de spirit confuze, de isterie, de tensiune nervoasă, migrenele. Uz intern: litiaza biliară, litiaza urinară, dischinezie biliară, tulburări dispeptice, aerofagie, aerocolie / meteorism, colici digestive, depresii, astenii, bronşită, isterie, tuse spastica cefalee, epilepsie, hemoroizi (sub formă de infuzie sau decoct). Uz extern: răni, ulceraţii cutanate, alopecii, furuncule, leziuni erozive sau ulceraţii ale cavităţii bucale, eritem polimorf (sub formă de gargară, compresă, cataplasmă).
Industrii
Farmaceutică, medicina tradiţională, alimentară
Diverse
Calomfirul este o plantă care trebuie utilizată cu precauţie, deoarece prin supradozare poate avea efecte toxice. Este interzisă utilizarea calomfirului în timpul sarcinii.