COMPETENȚELE ȘI ROLURILE SALE

Parlamentul European (PE) este un exemplu unic de transpunere în practică a democrației multinaționale și multilingve. Deputații aleși în Parlamentul European se implică în dezbateri publice și joacă un rol esențial în elaborarea politicilor Uniunii uropene. Principalele lor domenii de acțiune includ:

PUTEREA LEGISLATIVĂ
Parlamentul European decide în comun cu Consiliul UE cu privire la actele legislative care influențează viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii. Printre temele acestor acte legislative se numără libera circulație și protecția consumatorilor, mediul și majoritatea sectoarelor economiei. Statele membre își păstrează dreptul de veto în domenii cum ar fi securitatea socială, impozitarea și afacerile externe sau apărarea. În unele domenii, Consiliul trebuie să obțină aprobarea Parlamentului European înainte de a lua o decizie. Dar chiar și domeniile în care statele membre decid singure, cum ar fi educația și cultura, fac de multe ori obiectul unor măsuri de sprijin din partea UE, cum ar fi programul Erasmus+, care oferă tinerilor europeni posibilitatea de a studia, de a desfășura activități de voluntariat, de a se forma sau de a dobândi experiență profesională în străinătate.

PUTEREA BUGETARĂ
Competențele bugetare reprezintă una din prerogativele fundamentale ale oricărui parlament: cel care alocă fondurile are competența de a stabili prioritățile politice. La nivelul UE, această competență este împărțită ntre Parlamentul European și Consiliu. Împreună, aceste instituții adoptă cadrul financiar multianual o dată la șapte ani și examinează și aprobă bugetul anual pentru anul următor, precum și cheltuielile aferente anului anterior.

PUTEREA DE CONTROL
Parlamentul European monitorizează utilizarea corectă a fondurilor Uniunii Europene. La numirea președintelui Comisiei Europene se ține seama de rezultatele alegerilor europene. De altfel, Parlamentul are sarcina de a-l alege pe președintele Comisiei și de a aproba numirea Comisiei (președintele și colegiul comisarilor) și poate forța demisia acesteia. Comisarilor li se solicită adeseori să-și apere politicile în fața Parlamentului, iar președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate se prezintă în mod regulat în fața Parlamentului, pentru a-i informa pe deputați și a răspunde întrebărilor acestora. În ultimii ani, a crescut considerabil numărul discuțiilor purtate de Parlament cu principalii factori de decizie în materie de euro, în încercarea de a clarifica în mai mare măsură modul în care sunt luate deciziile monetare. În acest sens, PE a devenit unul dintre puținele foruri care acționează pentru a îmbunătăți transparența guvernanței zonei Euro.

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI APĂRAREA LIBERTĂȚII ȘI DEMOCRAȚIEI

În calitatea sa de unică instituție a Uniunii aleasă în mod direct, Parlamentul își ia foarte în serios rolul de gardian al libertăților fundamentale, drepturilor omului și democrației, atât în Europa, cât și în afara ei. Sarcina deputaților europeni constă în principal în reprezentarea cetățenilor la nivelul UE și apărarea intereselor lor pe lângă conducerea și instituțiile Uniunii.

Aprobarea PE este necesară pentru majoritatea acordurilor internaționale încheiate de UE. Parlamentul este implicat, de asemenea, în conturarea politicii UE în domeniul dezvoltării și ajutorului umanitar pe care îl acordă Uniunea Europeană. Deputații europeni exercită o influență tot mai mare asupra politicii externe a UE și întrețin relații strânse cu legiuitori din toată lumea.

Adesea deputații europeni acționează în calitate de observatori la alegeri în țări din lumea întreagă, pentru a depista eventuale nereguli. Ei se asigură că drepturile omului sunt apărate inclusiv în cadrul acordurilor economice și comerciale externe ale UE. De asemenea, Parlamentul decernează Premiul Saharov, în semn de recunoaștere a eforturilor persoanelor sau organizațiilor care apără drepturile omului, democrația și libertatea de exprimare și care luptă împotriva intoleranței și opresiunii în orice parte a lumii. Printre câștigătorii anteriori ai premiului se numără Malala Yousafzai, Nelson Mandela și Aung San Suu Kyi.

STRUCTURA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene aleasă prin vot universal direct de către cetăţeni, o data la cinci ani.
Parlamentul exercita trei puteri fundamentale: puterea legislativă, puterea bugetară şi puterea de control politic asupra instituţiilor europene.
Parlamentul participa la procesul de adoptare al legislatiei UE si controleaza activitatea Comisiei Europene.
Sediul oficial al Parlamentului European este la Strasbourg unde eurodeputatii se intalnesc o saptamana pe luna in sesiuni plenare.
Sesiunile de scurta durata se desfasoara la Bruxelles unde se afla birourile permanente ale Comisiilor si deputatilor.
Secretariatul Parlamentului isi are sediul la Luxemburg.
Membrii parlamentului european sunt grupati in functie de partidele politice carora le apartin si nu in functie de nationalitate. După alegerile din iunie 2004, Parlamentul European are 732 de deputaţi. Conform Tratatului de la Nisa, pana in anul 2009 România va avea 35 de deputati. Presedintele PE pentru o perioada de doi ani si jumatate (pana in 2007) este Josep Borrell Fontelles (Spania).

Parlamentul European reprezinta cetatenii Uniunii Europene, iar din 1979 membrii sai sunt alesi direct de catre acestia.
In prezent, cei peste 490 de milioane de cetateni din cele 27 de State Membre sunt reprezentati de 785 de parlamentari. Parlamentarii sunt alesi pentru 5 ani, iar pentru urmatoarea perioada (2009-2014), in principiu, nu vor fi mai mult de 736 de membri.

Parlamentarii europeni apartin nu unor partide politice nationale, ci a 7 grupuri europene: Grupul Partidului Popular European (Crestin-Democrat) si al Democratilor Europeni (289 deputati), Grupul Socialist din Parlamentul European (215 deputati), Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa (101 deputati), Grupul Uniunea pentru Europa Natiunilor (44 deputati), Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana (42 deputati), Grupul Confederal al Stangii Unite Europene/Stanga Verde Nordica (41 deputati) si Grupul Independenta si Democratie (24 deputati). De asemenea, exista si parlamentari independeti (29 deputati), neafiliati niciunui grup politic.

Pana la alegerile din 2009, Romania are 35 de parlamentari impartiti intre grupurile parlamentare astfel: Grupul Partidului Popular European (Crestin-Democrat) si al Democratilor Europeni – 18, Grupul Socialist din Parlamentul European – 10, Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa – 6, Deputati neafiliati – 1.

Parlamentul European are trei mari roluri:

dezbate şi adoptă legislaţia UE, împreună cu Consiliul
supraveghează celelalte institutii europene, in special al Comisia Europenă; are dreptul de a aproba sau de a respinge numirea comisarilor
dezbate şi adoptă bugetul UE, alături de Consiliu.

Adoptarea legislaţiei europene

În multe domenii, precum protecţia consumatorilor şi a mediului, Parlamentul colaborează cu Consiliul (instituţia reprezentând guvernele naţionale) pentru a decide asupra conţinutului actelor legislative şi pentru a le adopta. Acest proces poartă numele de „procedură legislativă ordinară” (fosta „codecizie”).
În baza Tratatului de la Lisabona, a crescut numărul domeniilor politice care fac obiectul codeciziei, ceea ce îi conferă Parlamentului European mai multă putere de a influenţa conţinutul actelor legislative în sectoare care includ agricultura, politica energetică, migraţia şi fondurile europene.
De asemenea, este nevoie de avizul Parlamentului pentru o serie de decizii importante, precum aderarea unor noi state la UE.

Procedura legislativă ordinară

Domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară

Controlul democratic

Parlamentul îşi exercită influenţa asupra altor instituţii europene în mai multe moduri.
Când se formează o nouă Comisie, cei 28 de membri ai săi (câte unul pentru fiecare stat membru) nu îşi pot intra în atribuţii fără aprobarea Parlamentului. Dacă nu sunt de acord cu candidatura unuia dintre comisarii nominalizaţi, membrii Parlamentului pot respinge întreaga echipă propusă.
De asemenea, Parlamentul poate solicita demisia Comisiei în exerciţiu. Procedura poartă numele de „moţiune de cenzură”.
Parlamentul îşi menţine controlul asupra Comisiei prin examinarea rapoartelor pe care le redactează aceasta şi prin interpelarea comisarilor. Comisiile parlamentare joacă un rol important în acest sens.
Membrii Parlamentului analizează petiţiile primite din partea cetăţenilor şi formează comisii de anchetă.
Când liderii naţionali se întrunesc în cadrul Consiliului European, Parlamentul trebuie să îşi dea avizul cu privire la tematica inclusă pe agendă.

Controlul bugetar

Parlamentul adoptă bugetul anual al UE împreună cu Consiliul Uniunii Europene.
În cadrul Parlamentului, există o comisie care monitorizează modul în care este cheltuit bugetul. În fiecare an, Parlamentul ia o decizie cu privire la modul în care Comisia a gestionat bugetul în exerciţiul financiar anterior.

Componenţă

Numărul parlamentarilor provenind din fiecare ţară este aproximativ proporţional cu numărul locuitorilor ţării respective. În baza Tratatului de la Lisabona, nicio ţară nu poate avea mai puţin de 6 reprezentanţi sau mai mult de 96.
Componenţa actuală a Parlamentului a fost stabilită, totuşi, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului. Numărul deputaţilor europeni se va modifica în viitoarea legislatură. De exemplu, numărul deputaţilor din Germania va fi redus de la 99 la 96, iar cel al deputaţilor din Letonia va scădea de la 9 la 8.
Membrii Parlamentului European sunt repartizaţi în funcţie de afilierea politică, nu de naţionalitate.

Locaţii

Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles (Belgia), Luxemburg şi Strasbourg (Franţa).
Birourile administrative („Secretariatul General”) se află la Luxemburg.
Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de „sesiuni plenare”, au loc la Strasbourg şi la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc şi la Bruxelles.

Presedintele Parlamentului este ales pentru 2 ani si jumatate (jumatate din mandatul Parlamentului), iar de la 1 ianuarie 2007 acesta functie este ocupata de Hans-Gert Pottering.

Parlamentul European - Legislativ (camera inferioară)

Îndeplinește alături de Consiliul UE puterea legislativă
Împarte cu Consiliul UE puterea bugetară și are ultimul cuvânt asupra aprobării sau respingerii bugetului general al UE
Exercită supravegherea democratică asupra tuturor instituțiilor UE, inclusiv asupra Comisiei Europene, numind membrii Comisiei și putând demite Comisia prin moțiune de cenzură
Decide asupra proiectelor de directive și regulamente ale UE
Ratifică tratatele negociate de Comisie și Consiliu
Își are sediul și sala plenară în Strasbourg, Secretariatul General în Luxembourg, se întrunește în principal în Bruxelles

Parlamentul European constituie jumătate din legislativul UE (alături de Consiliul Uniunii Europene). Cei 736 (în curând 751) de membri ai Parlamentului European (MPE) sunt aleși direct de cetățenii UE la fiecare cinci ani în baza unui sistem de reprezentare proporțională în baza numărului de voturi acumulat de fiecare partid politic. Deși parlamentarii europeni sunt aleși la nivel național, ei urmează politica grupului parlamentar. Fiecare stat are un număr de mandate care sunt împărțite în circumscripții naționale care nu afectează natura proporțională a sistemului de vot. România are în prezent (2012) un număr de 33 de mandate în Parlamentul European.

Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene aprobă legislația în comun în majoritatea domeniilor din procedura legislativă ordinară. Aceasta se aplică inclusiv bugetului UE. În final, Comisia răspunde în fața parlamentului și poate fi demisă printr-o moțiune de cenzură. Președintele Parlamentului European este și purtătorul de cuvânt al parlamentului și îl reprezintă în străinătate. Președintele Parlamentului și Vicepreședinții sunt aleși de membrii parlamentului la fiecare doi ani si jumătate.

Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere și secrete. În perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiți de către parlamentele statelor membre. Parlamentul European este reprezentantul democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg. Structurile politice existente în țările membre se oglindesc în rândul fracțiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. În acest parlament există șapte fracțiuni și o serie de deputați independenți. Deputații din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, în care aceștia sunt membri în țările lor de origine. Parlamentului European numără acum 736 de deputați.

Parlamentul European este așa-numita cameră a reprezentanților cetățenilor din UE, în timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al statelor din UE.

Regulamentul de funcționare al Parlamentului European conține și alte reglementări privind modul său de organizare.

Componență

Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene. Începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis că numărul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 și respectiv maxim de 99 de deputați pentru fiecare stat membru.

Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare degresivă și proporțională a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai mulți deputați în PE decât ar trebui dacă s-ar lua în considerare strict populațiile statelor respective. Configurația actuală a Parlamentului European a fost stabilită prin Tratatul de la Nisa, care conține prevederi referitoare la echilibrul puterii și procesul decizional în cadrul Uniunii, în contextul unei structuri cu 27 de State Membre.

Cele mai recente alegeri europene s-au desfășurat în 2009.

Observatori

Țările în curs de aderare la Uniunea Europeană trimit un număr de observatori în Parlamentul European cu o anumită perioadă de timp înaintea aderării propriu-zise. Numărul de observatori și împărțirea lor politică este înscrisă în tratatele de aderare ale țărilor respective.

Observatorii pot participa la reuniunile comisiilor parlamentare, unde președintele îi poate invita să ia cuvântul, dar nu au drept de vot și nu pot lua cuvântul în ședințele plenare ale Parlamentului. Observatorii urmăresc dezbaterile din plen, din comisiile permanente și din grupurile politice din care fac parte pentru a fi deja familiarizați cu funcționarea Parlamentului European la momentul aderării. De la data aderării și până la organizarea de noi alegeri transnaționale pentru Parlamentul European observatorii devin provizoriu deputați.

Astfel, numărul maxim de 732 de deputați poate fi depășit temporar. De exemplu, în 2004, numărul de locuri în Parlamentul European a fost ridicat temporar la 788 pentru a permite primirea reprezentanților celor zece state care au aderat la UE pe 1 mai, dar a fost redus ulterior la 732, în urma alegerilor din iunie 2009.

În urma semnării Tratatului de aderare pe 25 aprilie 2005 la Luxemburg, Președintele Parlamentului European a invitat parlamentele Bulgariei și României să numească observatori din rândul membrilor lor. Numărul acestora, 35 pentru România și 18 pentru Bulgaria, a fost același cu numărul fotoliilor parlamentare alocate celor două țări după ce au aderat la 1 ianuarie 2007. Până la următoarele alegeri europene din 2009, numărul de deputați europeni a crescut astfel temporar, după care a fost redus, conform prevederilor Tratatului de la Nisa.

Puteri

Parlamentul dispune de trei puteri importante:

Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene adoptă legislația europeană (directive, ordonanțe, decizii). Această coparticipare la procesul legislativ asigură legitimitatea democratică a textelor de lege adoptate. PE nu are (încă) drept de inițiativă, adică nu poate înainta propriile proiecte de legi; acest lucru însă a fost prevăzut în noua Constituție a Europei. Acest drept de inițiativă îl are la ora actuală numai Comisia Europeană. După semnarea Tratatului de la Nisa, în majoritatea domeniilor politice deciziile se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul și Consiliul au drepturi egale, urmând ca în cazul în care nu se ajunge la un consens decizia să fie luată în a treia ședință, în cadrul unei comisii de mediere.
Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeană întocmește un proiect de buget. În faza de aprobare a bugetului Parlamentul și Consiliul au posibilitatea de a efectua modificări. La capitolul de venituri bugetare ultimul cuvânt îl are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul. Dreptul de intervenție al Parlamentului în domeniul cheltuielilor agricole este însă foarte redus. Însă de când Parlamentului i s-a acordat dreptul de intervenție bugetară, ponderea cheltuielilor agricole din bugetul UE (cca. 100 mld. euro în anul 2004) a scăzut de la aprox. 90% la 50%. Pentru exercițiul bugetar 2005 s-a prevăzut o creștere a bugetului cu 10%, la suma de 109,5 miliarde euro.
Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Înainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizează în comisiile sale competența și integritatea comisarilor desemnați (propuși). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de încredere. În afară de acestea, Parlamentul exercită un control politic prin Consiliul de Miniștri și Consiliul European, cu precădere în afara CE, acolo unde aceste instituții au funcții executive.

De la înființarea sa și până azi Parlamentul a obținut în general o serie de noi competențe, lucru care însă nu este bine cunoscut în public. Tema aceasta nu este tratată decât marginal în programele de învățământ și este, deseori, incorect prezentată de mass-media, poate și din cauză că este atât de complexă.

Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializează pe anumite domenii. Aceștia sunt delegați de fracțiunile parlamentare sau de grupările fără fracțiune în cele 20 de comisii permanente și cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de specialitate și care pregătesc lucrările în plen ale Parlamentului. În afară de aceasta, există și posibilitatea de a înființa comisii temporare sau alte subcomisii.

Istoric

Între 10-13 septembrie 1950, în cadrul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului) a avut loc prima ședință a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 membri ai parlamentelor naționale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere. În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înființează Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea Generală, alcătuită acum din 142 deputați, răspundea de toate cele 3 comunități. Fără a beneficia de noi competențe, adunarea își schimbă totuși denumirea în Parlamentul European. În 1971 CE are un buget propriu, la elaborarea și adoptarea căruia participă și Adunarea. În 1979 au loc pentru prima dată alegeri directe pentru Parlamentul European. În 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se folosește pentru prima dată noțiunea de „Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse și în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege și fără acordul Consiliului de Miniștri și poate înființa comisii de investigație.

Sediul central, sediile secundare și structura organizatorică

Sediul central al Parlamentului European se află la Strasbourg. Acolo se țin cele 12 ședințe anuale în plen, a câte patru zile fiecare. Comisiile și fracțiunile se mai pot întruni, de asemenea, la Bruxelles, unde ocazional au loc și ședințe plenare. Sediul Secretariatului General se află la Luxemburg.

Secretariatul General este condus de un Secretar general și este alcătuit din 8 direcții, fiecare fiind condusă de un director general, la care se adaugă un Birou juridic. Direcțiile Generale mai apropiate sferei politice își au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucrează circa 3500 angajați, adică peste jumătate din personal, mulți dintre aceștia fiind traducători și funcționari ai serviciilor administrative.

Lucrările de pregătire a ședințelor plenare ale Parlamentului sunt efectuate de cele 20 de comisii ale Parlamentului, ale căror competențe acoperă toate domeniile, de la drepturile femeii până la protecția consumatorilor și sănătate. O comisie este alcătuită din 24 până la 76 de deputați europeni și are un președinte, un birou și un secretariat. De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii și comisii speciale pentru gestionarea unor probleme specifi ce, precum și comisii de anchetă în cadrul competențelor sale de control. Dezbaterile din cadrul comisiilor sunt publice.

Comisiile permanente ale PE și președinții acestora:

Comisia pentru afaceri externe - Gabriele ALBERTINI (PPE, IT) Subcomisia pentru drepturile omului - Heidi HAUTALA (Verzi/ALE, FI)
Subcomisia pentru securitate și apărare - Arnaud DANJEAN (PPE, FR)
Comisia pentru dezvoltare - Eva JOLY (Verzi/ALE, FR)
Comisia pentru comerț internațional - Vital MOREIRA (S&D, PT)
Comisia pentru bugete - Alain LAMASSOURE (PPE, FR)
Comisia pentru control bugetar - Luigi de MAGISTRIS (ALDE, IT)
Comisia pentru afaceri economice și monetare - Sharon BOWLES (ALDE, UK)
Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale - Pervenche BERÈS (S&D, FR)
Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară - Jo LEINEN (S&D, DE)
Comisia pentru industrie, cercetare și energie - Herbert REUL (PPE, DE)
Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor - Malcolm HARBOUR (CRE, UK)
Comisia pentru transporturi și turism - Brian SIMPSON (S&D, UK)
Comisia pentru dezvoltare regională - Danuta Maria HÜBNER (PPE, PL)
Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală - Paolo DE CASTRO (S&D, IT)
Comisia pentru pescuit - Carmen FRAGA ESTÉVEZ (PPE, ES)
Comisia pentru cultură și educație - Doris PACK (PPE, DE)
Comisia pentru afaceri juridice - Klaus-Heiner LEHNE (PPE, DE)
Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne - Juan Fernando LÓPEZ AGUILAR (S&D, ES)
Comisia pentru afaceri constituționale - Carlo CASINI (PPE, IT)
Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen - Eva-Britt SVENSSON (GUE/NGL, SE)
Comisia pentru petiții - Erminia MAZZONI (PPE, IT)

Comisia specială

Comisia specială pentru criza fi nanciară, economică și socială - Wolf KLINZ (ALDE, DE)

Cele trei sedii

Primul sediu al parlamentului a fost ales simbolic la Strasbourg, imediat după constituirea acestuia. Orașul constituie un simbol al reconcilierii franco-germane după Al Doilea Război Mondial. Dar, fiindcă nu existau birouri, activitățile s-au mutat întâi la Luxemburg. După constituirea CEE, în 1958, orașul Bruxelles a fost ales sediul Comisiei Europene. De aceea comisiile parlamentare se întrunesc, acum, la Bruxelles. În Tratatul de la Maastricht s-a stabilit definitiv că sediul Parlamentului European este la Strasbourg; această clauză a fost consolidată în Tratatul de la Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la Nisa și Strasburg.

Alegerile europene

Parlamentul European este ales o dată la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc în iunie 2009, în toate cele 27 state membre. Următoarele alegeri vor avea loc în 2014. Numărul de deputați nu reflectă toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un număr supraproporțional de deputați, în timp ce cele mai mari, și mai ales Germania, de un număr subproporțional. Această regulă s-a modificat puțin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004. După rearanjarea numărului de mandate, Germania nu a fost obligată să cedeze o parte din mandate deputaților din statele recent aderate, spre deosebire de celelalte state membre.

Această inechitate are două motive tehnice:
Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fracțiunilor parlamentare se asigură reprezentarea în parlament a diversității politice existente și în statele mai mici ale UE;
Dacă s-ar lua în considerare totalul voturilor primite din fiecare țară, atunci numărul de deputați ar fi atât de mare încât Parlamentul European ar deveni ineficient.

În perioada 4-7 iunie 2009 au avut loc alegeri pentru Parlamentul European în toate țările membre ale Uniunii Europene pentru mandatul 2009-2014. România a ales un număr de 33 eurodeputați.

Sursa: www.europarl.europa.eu

COMPETENȚELE ȘI ROLURILE SALE

Parlamentul European (PE) este un exemplu unic de transpunere în practică a democrației multinaționale și multilingve. Deputații aleși în Parlamentul European se implică în dezbateri publice și joacă un rol esențial în elaborarea politicilor Uniunii uropene. Principalele lor domenii de acțiune includ:

PUTEREA LEGISLATIVĂ
Parlamentul European decide în comun cu Consiliul UE cu privire la actele legislative care influențează viața de zi cu zi a cetățenilor Uniunii. Printre temele acestor acte legislative se numără libera circulație și protecția consumatorilor, mediul și majoritatea sectoarelor economiei. Statele membre își păstrează dreptul de veto în domenii cum ar fi securitatea socială, impozitarea și afacerile externe sau apărarea. În unele domenii, Consiliul trebuie să obțină aprobarea Parlamentului European înainte de a lua o decizie. Dar chiar și domeniile în care statele membre decid singure, cum ar fi educația și cultura, fac de multe ori obiectul unor măsuri de sprijin din partea UE, cum ar fi programul Erasmus+, care oferă tinerilor europeni posibilitatea de a studia, de a desfășura activități de voluntariat, de a se forma sau de a dobândi experiență profesională în străinătate.

PUTEREA BUGETARĂ
Competențele bugetare reprezintă una din prerogativele fundamentale ale oricărui parlament: cel care alocă fondurile are competența de a stabili prioritățile politice. La nivelul UE, această competență este împărțită ntre Parlamentul European și Consiliu. Împreună, aceste instituții adoptă cadrul financiar multianual o dată la șapte ani și examinează și aprobă bugetul anual pentru anul următor, precum și cheltuielile aferente anului anterior.

PUTEREA DE CONTROL
Parlamentul European monitorizează utilizarea corectă a fondurilor Uniunii Europene. La numirea președintelui Comisiei Europene se ține seama de rezultatele alegerilor europene. De altfel, Parlamentul are sarcina de a-l alege pe președintele Comisiei și de a aproba numirea Comisiei (președintele și colegiul comisarilor) și poate forța demisia acesteia. Comisarilor li se solicită adeseori să-și apere politicile în fața Parlamentului, iar președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate se prezintă în mod regulat în fața Parlamentului, pentru a-i informa pe deputați și a răspunde întrebărilor acestora. În ultimii ani, a crescut considerabil numărul discuțiilor purtate de Parlament cu principalii factori de decizie în materie de euro, în încercarea de a clarifica în mai mare măsură modul în care sunt luate deciziile monetare. În acest sens, PE a devenit unul dintre puținele foruri care acționează pentru a îmbunătăți transparența guvernanței zonei Euro.

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI APĂRAREA LIBERTĂȚII ȘI DEMOCRAȚIEI

În calitatea sa de unică instituție a Uniunii aleasă în mod direct, Parlamentul își ia foarte în serios rolul de gardian al libertăților fundamentale, drepturilor omului și democrației, atât în Europa, cât și în afara ei. Sarcina deputaților europeni constă în principal în reprezentarea cetățenilor la nivelul UE și apărarea intereselor lor pe lângă conducerea și instituțiile Uniunii.

Aprobarea PE este necesară pentru majoritatea acordurilor internaționale încheiate de UE. Parlamentul este implicat, de asemenea, în conturarea politicii UE în domeniul dezvoltării și ajutorului umanitar pe care îl acordă Uniunea Europeană. Deputații europeni exercită o influență tot mai mare asupra politicii externe a UE și întrețin relații strânse cu legiuitori din toată lumea.

Adesea deputații europeni acționează în calitate de observatori la alegeri în țări din lumea întreagă, pentru a depista eventuale nereguli. Ei se asigură că drepturile omului sunt apărate inclusiv în cadrul acordurilor economice și comerciale externe ale UE. De asemenea, Parlamentul decernează Premiul Saharov, în semn de recunoaștere a eforturilor persoanelor sau organizațiilor care apără drepturile omului, democrația și libertatea de exprimare și care luptă împotriva intoleranței și opresiunii în orice parte a lumii. Printre câștigătorii anteriori ai premiului se numără Malala Yousafzai, Nelson Mandela și Aung San Suu Kyi.

STRUCTURA PARLAMENTULUI EUROPEAN