Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de șefii de stat și de guvern ai Uniunii Europene (UE) la 16-17 iulie 1997 și semnat la 2 octombrie 1997. A intrat în vigoare la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht, fără însă a-l înlocui. Scopul lui inițial a fost de a asigura capacitatea de acțiune a UE și după extinderea spre est. Reformarea profundă a UE a eșuat însă, făcând necesare alte măsuri (vezi Tratatul de la Nisa și Constituția Europeană).

Procesul de democratizare

Tratatul a extins drepturile Parlamentului European în sensul coparticipării acestuia la procesul decizional. Procesul codecizional fusese deja specificat în Tratatul de la Maastricht, aducând parlamentul la același nivel cu Consiliul de Miniștri. Prin Tratatul de la Amsterdam dreptul parlamentului de participare la luarea deciziilor a fost extins în toate domeniile în care Consiliul de Miniștri hotărăște cu o majoritate calificată. Excepție face de la această regulă politica agrară – domeniul cel mai costisitor al UE.

Drepturile Parlamentului European au fost extinse și în procesul de desemnare a membrilor Comisiei Europene: Parlamentul nu numai că trebuie să fie de acord cu numirea membrilor acesteia, ci și cu numirea președintelui comisiei.

Au mai rămas totuși anumite deficite d.p.d.v. democratic, fiindcă parlamentul – singurul organ la UE ales direct de populație – nu are încă nici un drept inițiativ în elaborarea proiectelor de lege. Acest drept îl are în continuare numai Comisia Europeană. În plus, comisia răspunde și de aplicarea legislației europene, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului separației puterii legislative de cea executivă. Acest lucru se va schimba însă odată cu intrarea în vigoare a Constituției Europei.

Politica ocupațională

Datorită creșterii șomajului în Europa tratatele conțin pentru prima dată elemente de politică ocupațională. Chiar dacă această politică rămâne o sarcină a statelor membre, s-a stabilit totuși o mai bună coordonare a măsurilor individuale luate de acestea.

Spațiu de libertate, securitate și justiție

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost instituit așanumitul “Spațiu de libertate, securitate și justiție”. În acest context au fost extinse drepturile Oficiului European de Poliție (EUROPOL) și a fost integrat în actele comunitare Tratatul de la Schengen. Marea Britanie și Irlanda și-au rezervat totuși dreptul de a nu adera la Acest tratat.

Statele membre au convenit și asupra unei colaborări mai strânse în domeniul vizelor, azilului și imigrării.

Politica externă și de securitate comună (PESC)


În acest context a fost înființat postul de Înalt reprezentant al Politicii Externe și de Securitate Comune, care are rolul de a reprezenta UE în afacerile externe.

Hotărârile din Consiliul de Miniștri se iau însă în continuare cu unanimitate de voturi, fiecare țară având deci un drept de veto. Majoritatea voturilor este necesară doar pentru aplicarea hotărârilor luate de consiliul cu unanimitate de voturi.

Reforma instituțiilor Uniunii Europene

Pentru ca UE să-și păstreze capacitatea de acțiune și după extindere s-a stabilit ca țările mai mari să renunțe la cel de-al doilea comisar. De asemenea, în Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit ca numărul maxim al deputaților din Parlamentul European să fie de 700 și după extinderea UE.

Prin conținut, Tratatul de la Amsterdam este un tratat de modificare a tratatelor institutive. Principalele modificări aduse acestuia sunt:

Titlul I:

  • afirmarea identității pe scenă internațională prin aplicarea unei politici externe de securitate comună,
  • definirea unei politici de apărare comune,
  • menținerea și dezvoltarea uniunii ca spațiu de libertate, securitate și justiție,
  • asigurarea liberei circulații a persoanelor și aplicarea unor măsuri de prevenire și combatere a criminalității.

Titlul V:

  • definirea obiectivelor politicii PESC,
  • apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței și a integrității uniunii în conformitate cu Carta ONU, consolidarea securității,
  • menținerea păcii și a securității internaționale,
  • promovarea cooperării internaționale,
  • competență uniunii se extinde la misiunile umanitare și de evacuare, de restabilire și de menținere a păcii, de dispunerea unor forțe combative pentru gestionarea crizelor,
  • oferirea cetățenilor Uniunii un nivel ridicat de protecție prin elaborarea unei acțiuni comune cu statele membre în domeniul cooperării judiciare și polițienești (Europol și Curtea de Justiție),
  • prevenirea criminalității și combaterea terorismului,
  • cooperare între forțele de poliție și vamale.

Titlul VII:

  • li se permite statelor membre care doreau să instituie între ele o cooperare mai strânsă cu privire la al treilea pilon PESC și apelarea la instituțiile UE.

 

Informaţii despre

Nume Tratatul de la Amsterdam
Localizare Amsterdam, Olanda de Nord, Olanda
Încheiere 1997-10-02
Intră în vigoare 1999-05-01

Vezi şi

Azi în istorie Tratatul de la Amsterdam
Please wait...