Născut la 21 decembrie 1926 în comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ, ca al 14 – lea copil în familia ţăranilor Dumitru şi Natalia, urmează şcoala primară în satul natal, după care se înscrie la Şcoala Normală „Gheorghe Asachi” din Piatra Neamţ pe care o termină în anul 1946.
În anul 1947 se înscrie prin concurs la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Iaşi, secţia biologică, specialitatea biologie-botanică, pe care o termină în anul 1951 şi dă examenul de stat în 1952, absolvind cu diplomă de merit. Fiind unul din cei mai buni studenţi ai seriei sale în perioada 1950-1951 funcţionează ca preparator la Catedra de Botanică a Facultăţii de Ştiinţe Naturale din Iaşi, perioadă în care ia primul contact cu lumea universitară pe care o va onora mai târziu.

După absolvirea facultăţii face un stagiu de doi ani în învăţământul preuniversitar la Şcoala Medie Agricolă din Calafat, judeţul Dolj, după care la 20 noiembrie 1953 este chemat ca asistent universitar la Catedra de Botanică, Facultatea de Horticultură a Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Treptat şi cu perioade lungi de aşteptare datorită sistemului de promovare din acea perioadă, urcă toate treptele universitare: şef de lucrări în 1968, conferenţiar universitar în 1978 şi profesor universitar în 1990, onorând cu deosebită competenţă cursul de Botanică agricolă.
În anul 1968 obţine titlul de doctor în biologie la Universitatea din Bucureşti cu teza intitulată: Flora şi vegetaţia Bazinului Subcarpatic – Slănicul de Buzău, sub îndrumarea Prof. Dr. Traian Ştefureac, lucrare unanim apreciată pentru remarcabilele contribuţii personale, floristice şi fitocenologice care au constituit un punct de plecare pentru noi consideraţii asupra vegetaţiei din estul României.

În anul 1974 obţine Premiul Academiei Române „Traian Săvulescu”, pentru lucrarea Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor.
După 1990, ca urmare a recunoaşterii competenţei profesionale şi a exigenţei în domeniul cercetării ştiinţifice, Profesorul V. Ciocârlan primeşte dreptul de a conduce teze de doctorat în cadrul Facultăţii de Biologie din Bucureşti, specialitatea Botanică, contribuind la formarea unei pleiade de tineri botanişti.

În cei 53 ani de carieră didactică şi ştiinţifică, în afara cursului de Botanică agricolă a condus numeroase lucrări practice de laborator, de teren şi lucrări de licenţă. Activitatea ştiinţifică s-a concretizat prin publicarea singur sau în colaborare a 18 cărţi şi circa 90 de articole în diferite reviste de specialitate, toate abordând cu prioritate cunoaşterea florei României. Ca profesor la o facultate cu profil agricol multe din lucrările publicate se referă
la studiul buruienilor cum sunt: Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor apărută în anul 1972 (355 pagini); Determinator de buruieni (147 pagini) apărut în anul 1975;

Determinatorul buruienilor din culturile agricole (132 pagini) apărut în anul 1982; Atlasul principalelor buruieni din România (295 pagini) apărut în anul 2002.