Colindatul de ceată bărbătească este un obicei tradițional de iarnă foarte vechi în cultura românească, fiind întâlnit în spațiul Republicii Moldova, în România, dar și în teritoriile aferente spațiului românesc.

A fost inclus în lista patrimoniului mondial imaterial UNESCO. Decizia a fost luată la sesiunea Comitetului pentru Salvgardarea Patrimoniului Imaterial al UNESCO care a avut loc la Baku, Azerbaidjan.

Denumiri locale/regionale:
A umbla cu colinda, Berea/ Butea junilor, Ceată de feciori, Ceata flăcăilor, Ceata mare, Colindatul în ceată, Colindatul flăcăilor, Colindatul junilor, Colinde de Crăciun, Colindul la gazdă, Corindat, Zorit

Areal de manifestare:
Colindatul de ceată bărbătească se practică pe tot cuprinsul României, în special în localităţi rurale, dar se poate afirma că există zone concentrate de manifestare a acestui ritual de Crăciun, anume zonele subcarpatice şi transcarpatice şi aria de transhumanţă din sud-estul ţării (cu sate din judeţele, Brăila, Călăraşi, Constanţa,
Galaţi, Ialomiţa, Tulcea, Vrancea ş.a.). Menţionăm 14 localităţi reprezentative pentru practicarea colindatului de ceată bărbătească: com. Almaşu Mare (jud.Alba), com. Beriu (jud. Hunedoara), com. Bixad (jud. Satu Mare), com. Boişoara (jud. Vâlcea), com. Gura Râului (jud.Sibiu), com. Lipniţa (jud. Constanţa), com. Măguri-Răcătău (jud. Cluj), com. Monor (jud. Bistriţa-Năsăud), com. Pogoneşti (jud. Vaslui), com. Şicula (jud. Arad), com. Tufeşti (jud. Brăila), com. Unirea (jud. Călăraşi), com. Vâlcele (jud. Covasna), oraşul Făget (jud. Timiş).

Descriere sumară:
Colindatul de ceată bărbătească, produs al culturii orale tradiţionale, este un ritual calendaristic hibernal străvechi, atestat documentar abia în secolul al XVII-lea (în Memorialul pastorului Andreas Mathesius din Cergău Mic, jud. Alba, în care se condamnă practica „tineretului” român de a umbla în „ceată”, cu „colindele” de Crăciun).
Iniţial, colindatul marca solstiţiul de iarnă, având, probabil, origine romană (organizarea cetei bărbăteşti cuprinde rituri de alegere a conducătorului şi de sacrificare simbolică a lui, după ce-şi îndeplineşte menirea, ce amintesc de Saturnalii).
Ulterior, acest ritual propriu culturii orale moştenite a asimilat un mesaj creştin, astfel că astăzi cumulează caracteristici precreştine şi creştine.
Este practicat, în prezent, în multe localităţi din România, în perioada Crăciunului.

Ritualul se desfăşoară în felul următor:
• O ceată de tineri necăsătoriţi (pot exista şi mai multe cete în satele mai mari) merge la fiecare casă din sat, interpretând cântece rituale, numite colinde. Acţiunea de a merge din casă în casă pentru a cânta colinde se numeşte colindat.
• În cadrul colindatului, există mai multe spaţii (fereastra, casele gazdelor, vetrele atinse de toiegele colindătorilor) şi momente (începutul colindatului, intrarea şi ieşirea cetei de la o gazdă, răsăritul soarelui/ zorile) marcate ritual.
• După ce cântă colindele la o casă, membrii cetei, numiţi colindători, sunt răsplătiţi de gazde cu daruri rituale (colacul de grâu, paharul de vin ş.a.) şi bani.
• În cazul în care nu erau primiţi să colinde, membrii cetei practicau, până spre anul 2000, un anti-ritual numit descolindat, ce consta în adresarea unor imprecaţii versificate către gazdele neprimitoare şi executarea unor gesturi infamante (scoaterea porţilor închise din balamale, mânjirea porţilor cu păcură ş.a.).
• Interpretarea colindelor este vocală (în ritm giusto-silabic), în unele zone asociindu-se acompaniamentul instrumental (iniţial, fluier şi cimpoi, apoi clarinet, taragot, vioară şi dube - tobe mici, acordeon ş.a.). Ceata poate interpreta colindele la unison, antifonic, în contrapartidă sau „pe perechi”.
• În unele zone, ritualul colindatului include şi dansul (Turca, în Transilvania centrală; Căluşeru de la Şicula, în Transilvania de Vest ş.a.).
• Repertoriul unei cete bărbăteşti cuprinde o serie de colinde destinate anumitor situaţii de viaţă din satul tradiţional; de exemplu, pentru categorii de vârstă şi gen, pentru statut social sau profesional al beneficiarilor ritualului. Un tip deosebit de colinde cu urare individualizată include colindele de doliu, interpretate, la cerere, în casele unde cineva a murit de curând. În unele zone (sudul Munteniei, Banat), colindatul de doliu include şi anumite gesturi rituale, ce însoţesc interpretarea colindelor (de exemplu, în satul Oltina, com. Unirea, jud. Călăraşi, colindătorii beau, pe rând, din acelaşi pahar cu vin aşezat pe masă de gazdă).
• La finalul colindatului (după ce a cântat la fiecare casă din sat), ceata marchează încheierea ritualului prin anumite acţiuni (Zioritul/ Zăuritul/ Zoritul = interpretarea unei colinde numită Colindă de Zori, în spaţiu deschis - pe un deal, pe uliţă etc.; sau „sacrificarea” vătafului cetei prin aruncarea lui într-o apă curgătoare,
cu variante: îngroparea/ comândarea Crăciunului; sau organizarea unei mese/ petreceri festive pentru care se cheltuiesc banii şi se consumă alimentele primite de colindători de la gazde în anul respectiv).

Colindele de ceată bărbătească păstrează, după cum spunea Mihai Pop (Obiceiuri tradiţionale româneşti, 1999: 53) unele dintre cele mai vechi forme ale creaţiei poetice orale moştenite. Caracteristice, pentru textul colindelor de ceată bărbătească, sunt refrenul (Lerui Ler, Junelui, junelui bun, Flori dalbe de măr, Seara lui Crăciun
ş.a.), urarea indirectă, exprimată alegoric prin motive mitologice, folclorice şi religioase articulate în structuri descriptiv-narative (cosmogonia, vânarea sau capturarea monstrului, ospăţul împreună cu sfinţii, metamorfoza om-animal ş.a.) şi urarea directă finală.
Colindatul de ceată bărbătească are mai multe funcţii: de vestire a sărbătorii, de urare, ritual-augurală, social-identitară, spectaculară şi patrimonializantă, funcţii a căror dinamică reflectă evoluţia şi adaptarea ritualului la viaţa comunităţilor practicante.

Practicanţi:
Bărbaţi adulţi, organizaţi în cete cu un număr variabil de membri (circa 10 membri, numărul mediu), din majoritatea localităţilor din România.
Categorie de vârstă: Între 18 şi 70 de ani
Sexul: Bărbaţi
Categorie socioprofesională: Diverse categorii socioprofesionale
Naţionalitatea: Română

Colindatul este un ritual prestigios, datorită vechimii, complexităţii şi caracterului său spectacular. În comunităţile rurale contemporane, tinerii se asociază din proprie iniţiativă în cete, în jurul unui conducător experimentat, care cunoaşte bine colindele şi are autoritate. Copiii acumulează experienţa colindatului, fiind adesea, primiţi, în unele zone, să asiste la repetiţiile cetei, unde învaţă, în cadru informal, colindele cântate de adulţi. În acelaşi timp, gazdele care-i primesc pe colindători cunosc conţinutul ritualului şi-i cenzurează pe membrii cetei, obligându-i să păstreze tradiţia, pentru a primi răsplata aşteptată. De asemenea, există şi o funcţie premaritală a colindatului, care încurajează perpetuarea ritualului. La casele unde se află fete de măritat, colindătorii cântă colinde speciale, augurale, şi, în unele zone, dansează cu fetele pentru ca ele să încheie cât mai repede căsătorii fericite.
În acelaşi timp, însă, există pericolul hibridizării repertoriilor tradiţionale locale, din cauza intervenţiei unor preoţi care doresc să se interpreteze şi colinde străine de tradiţia locală, dar cu un conţinut mai adecvat mesajului creştin al sărbătorii Crăciunului sau din cauza influenţei mass-media, ce poate duce, pe termen lung, la desemantizarea ritualului, prin uniformizare şi accentuare exclusivă a elementelor lui exotice.