Administrație publică
S-a remarcat faptul ca, in actiunile lor, nu reusesc cei mai inteligenti, talentati si bine pregatiti profesional, ci aceia care sunt rational organizati, ale caror actiuni se deruleaza intr-o ordine logica si necesara in raport cu situatia de fapt, care stiu sa imbine mijloacele cu eforturile si timpul de care dispun. In orice actiune umana este necesara organizarea, iar acolo unde sunt cel putin doua persoane si una sau mai multe activitati de indeplinit, e necesar ca una dintre persoane sa se ocupe de organizare si de comanda. De asemenea, e necesar, mai ales in AP, ca in momentul in care se preia o noua activitate de indeplinit de catre stat, sa se desemneze si cadrul organizatoric minimal pentru realizarea acestei activitati
Organizarea inseamna a realiza metodic masurile necesare pentru a asigura infaptuirea rationala si eficienta a unei actiuni. In toate actiunile rational organizate se urmareste ca eforturile sa fie in concordanta curezultatele, sa nu existe disproportii nejustificate, pentru ca, in special in AP regasim cel mai mare consum de resurse financiare ale societatii.
PRINCIPIILE ORGANIZARII ADMINISTRATIEI
Organizarea administratiei poate lua forme diferite in functie de interesele politice majore sau intereselesociale, in raport de traditie si de gradul de democratizare a tarii. Din acest punct de vedere statul poate proceda la organizarea centralizata a administratiei, la descentralizarea administrativa sau la descentrarea unor servicii administrative. Aceste forme ale organizarii administratiei poarta denumirea de regimuri administrative sau moduri reale prin care administratia isi desfasoara activitatile in stat.
REGIMUL ADMINISTRATIV DE CENTRALIZARE
Centralizarea = acea situatie juridica in care deciziile importante se iau numai la nivel central, iar autoritatile locale au numai obligatia de executare.Intr-un astfel de regim creste aparatul birocratic la nivel central, scade eficienta activitatiloradministratiei in general, scade responsabilitatea organelor locale ale AP, care nu pot fi acuzate decat pentruneindeplinirea intocmai a unei decizii centrale si nu pentru decizia insasi. Un regim administrativ supercentralizat in care nu se lasa nici o competenta decizionala autoritatilorterotoriale poate duce la blocarea activitatilor statului, la nemultumirea celor administrati si la costuri financiareextrem de ridicate.
REGIMUL ADMINISTRATIV DE DESCONCENTRARE
Organele locale si conducatorii acestora sunt numiti de organele ierarhic superioare care ii si pot destitui.In schimb, aceste organe se bucura de o serie intreaga de competente care nu au existat pana atunci. Acestecompetente tin de interesele locale, dar se mentin o serie de sarcini ale organelor locale care nu pot fi exercitatedirect, ci numai cu aprobarea, acordul, avizul etc. al organului ierarhic superior. Practic, in acest regim, caracteristica principala consta in aceea ca pot exercita multe dintre atributii ininteresul colectivitatii pe care o deservesc, asumandu-si responsabilitatea deciziei luate.
DESCENTRALIZAREA Ca regim administrativ, da posibilitatea atat colectivitatilor umane, cat si unor servicii publice sa se administreze singure, dar sub autoritatea statului. Acesta autoritate a statului rezulta din textul art. 101 (1) cinConstitutie.Oportunitatea deciziei administrative luate de autoritatile organizate in regim de descentralizare nu es upusa vreunui control ierarhic pentru ca altfel s-ar incalca deplina autonomie a acestor autoritati. Realizarea descentralizarii administrative in teritoriu se poate face numai in masura in care colectivitatea locala sau serviciul public beneficiaza de personalitate juridica, cand autoritatile locale sunt alese fie de colectivitatea locale, fie de membrii serviciului public descentralizat si confirmata de o autoritate statala competenta.
- art. 119, care stabileste ca administratia din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza peprincipiul autonomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice
- art. 122 (2), care stabileste ca prefectul, in calitatea sa de reprezentant guvernamental pe plan local are obligatiile de a conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organecentrale organizate in fiecare judet
- art. 101 (1), care stabileste ca Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a APD
In analiza acestor trasaturi se pot desprinde urmatoarele concluzii: regimul administrativ din Romaniae un regim de descentralizare, in virtutea caruia se asigura unitatilor administrativ-teritoriale posibilitatea alegeriide organe de conducere proprii ale caror atributii se afla numai sub imperiul legii. Aceste autoritati au competente deosebit de sporite, nu se gasesc in raport de subordonare fata de nici o alta autoritate, aflandu-se inschimb sub autoritatea Guvernului, care poate sa ia masuri de destituire sau de dizolvare a acestor autoritati numai in cazuri exceptionale si dupa o procedura prealabila foarte complexa. O astfel de masura extrema aGuvernului e supusa controlului judecatoresc pentru ca numai in acest mod s-ar putea proteja regimuladministrativ de descentralizare si de autonomie locala.
Statul, cu ajutorul pargiilor economico-financiare, actioneaza in toate domeniile vietii economice si sociale, in scopul reducerii disfunctionalitatilor.
Sectorul public cuprinde entitati nonprofit ale administratiei publice si entitati productive, care au ca scop obtinerea de profit. Entitatile administratiei publice se numesc institutii publice si au ca obiectiv satisfacerea nevoilor populatiei, bunastarea sociala si nu profitul. In acest scop ofera servicii catre populatie (servicii publice). Acestea au urmatoarele caracteristici:
- se adreseaza tuturor persoanelor eligibile;
- sunt distribuite gratuit sau cu plata redusa, fiind finantate din fonduri publice;
- utilizarea serviciului de catre o persoana nu implica eliminarea altor beneficiari (principiul nonexcluziunii sau nonrivalitatii);
Adimistrația Publică se realizeaza prin autoritati publice, organe administrative, institutii, SP.
Institutiile publice se supun dreptului administrativ, spre deosebire de persoanele juridice din sectorul privat, care se supun dreptului comercial.
Domeniile in care actioneaza institutiile publice:
- social-cultural: învatamant, sanatate, asistenta sociala, sport si tineret
- aparare nationala
- ordine publică
- economie
- autoritate publica
Structura institutiilor publice
In functie de competenta teritoriala:
- autoritati centrale, cu competente pe intreg teritoriul tarii
- autoritati locale, cu competente in unitati administrativ- teriitoriale
In functie de specializare:
- institutii publice care actioneaza in domeniul legislativ
- institutii publice care actioneaza in domeniul executiv
- institutii publice care actioneaza in domeniul judecatoresc
Dupa obiectul activitatii:
- institutii publice administrative
- institutii publice de specialitate
In funtie de statutul juridic :
- institutii publice cu personalitate juridica
- institutii publice fara personalitate juridica
In functie de nivelul de subordonare financiara:
- institutii publice care au calitatea de ordonatori principali de credite bugetare
- institutii publice care au calitatea de ordonatori secundari sau tertiari de credite, de ocazie
In functie de sursele de finantare:
- institutii publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale sau de la bugetele locale.
- institutii publice finantate din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat.
- Institutii publice finantate integral din venituri proprii (autofinatate). Conducatorii institutiilor publice sunt ordonatori de credite. Acestia, in funtie de subordonarea institutiiei pot fi ordonatori principali, secundari sau tertiari.