Deplasarea în Japonia a fost motivată de desfăşurarea Congresului Mondial al Rozelor - editia 14, care avea loc la Osaka. Împreună cu "Amicii Rozelor" din Romania, am reuşit să antrenăm 20 de iubitori de roze să pornească într-o călatorie care avea să le lărgească orizonturile, la propriu şi la figurat.
Călătoria a început în dimineaţa zilei de 7 mai şi a luat sfârşit în seara lui 22 mai 2006, deci a durat 16 ziel, inclusiv cele de zbor. Programul general a fost următorul:
| 07 mai | Zborul cu avionul Bucureşti-Frankfurt-Osaka, (11.5 ore) |
| 08 mai | Cazarea in Osaka, la Hotel Myako şi un prim tur al oraşului |
| 09-11 mai | Excursie colectivă de 3 zile, în sudul ţării, la vest de Osaka |
| 12-17 mai | Participare la cel de-al 14 Congres al Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Roze |
| 18-21 mai | Excursie colectivă la Tokyo |
| 22 mai | Întoarcerea în ţară |
Japonia - o experinţă unică
După cele câteva zile de program turistic intensiv petrecute în această ţară, am ajuns, probabil, să intuiesc un sistem foarte complex, în acelaşi timp dinamic şi calm, modern şi tradiţional, întotdeauna însă serios şi responsabil.
Ca organizare globală, este clar un sistem performant, învingător. Respectul regulilor este regula şi aceasta se face într-o acceptare totală, exersată de veacuri. Japonezul acţionează cu gândul la binele grupului, al semenilor săi. Coordonatele sale sunt în opoziţie totală faţă de cele ale unui occidental. Este o concepţie la care se ajunge de obicei în mod natural, după parcurgerea unor etape. Dacă este rezultatul unui proces evolutiv, liber, este cu siguranţă o filozofie de viaţă recompensatoare. Nu-mi pot da seama însă daca ea aduce beneficii fiind practicată într-un mod similar celui religios. Tind să cred însă că da iar că japonezul şi-a găsit libertatea în comuniunea sa cu natura.
Frumuseţea arhitecturii tradiţionale, a grădinilor ce însoţesc aceste locuri, constă într-o perfectă simplitate. Aşa cum ideea este mai puternic sugestivă decât realitatea, aşa şi simbolurile folosite de japonezi în decorul grădinilor întrec orice posibilă reprezentare realistă. Japonezii au înventat “grădina uscată”, destinată contemplării, ca reprezentare miniaturală a naturii. Privitul unei astfel de grădini, poate deveni o formă de profundă meditaţie.
În veşnica noastă încercare de a descoperi soluţia ideală de viaţă, modelul japonez sau ce ne inspiră el, poate fi un punct de analiză.
Mihaela-Aurora Buzatu
