Crizantemă

DESCRIERE
Denumirea de chrysantemum vine din greceste si inseamna floare de aur. Sunt plante erbacee, sufruscente sau arbusti , originale din zonele temperate si insumeaza peste 150 de specii . Pot fi plante anuale sau perene. Majoritatea provin din Orientul Indepartat (China, Joponia). Pornind de la aceste flori simple ce se găsesc în natură, gradinarii au creat soiuri noi, impresionante. Fiind cea mai iubita floare a japonezilor, ei au proclamat-o ca floarea lor nationala (crizantema cu 16 petale este emblema imparatului Japoniei).

In Europa a aparut in anul 1644, introdusa initial in Franta. Dupa o parioada de disparitie, in mod intens se ocupa de cultura ei horticultorul Blanchard, incepand in anul 1789. Prima crizantema precoce este obtinuta de Pierre Croindre in anul 1850. In jurul anului 1795 a fost introdusa in Anglia. Crizantema atrage din nou atentia, cand apar noi soiuri, in Japonia si in China. Treptat , cultivarea ei a inceput sa se raspandeasca mai mult, crescand totodata si preocuparea pentru creare de noi soiuri. In special crizantema cu floare mare si-a castigat prestigiu. Cultura fost transmisa si pe continentul european, unde a capatat un caracte intensiv.

Dupa prezenta crizantemelor in elementele folclorice, se crede ca ele se cunosc in tara noastra din cele mai vechi timpuri. Astazi mai ales, in tarile cu o floricultura mai dezvoltata, unde crizantemele sunt deosebit de apreciate, din nevoia de a avea flori tot timpul anului, s-a trecut la obtinerea lor si in alte perioade decat toamna. Tarile care cultiva crizanteme pentru obtinerea de flori tot timpul anului, folosind fotoperiodismul si alte metode moderne de cultura, sunt Olanda, unde crizantema ocupa locul 2, Anglia unde suprafata ocupata de crizanteme depaseste 450 de ha , Franta , S.U.A si altele.

CULTIVARE
Crizantema este o planta sensibila la durata de iluminare (la fotoperiodism). In conditii naturale infloreste toamna, cand durata zilelor se scurteaza, ea fiind o planta de zi scurta. Poate inflori insa in orice perioada din an, prin dirijarea artificiala a luminii, in conditii de spatii protejate, prin iluminarea sau intunecarea culturii. La stabilirea programului de dirijare a luminii se au in vedere anotimpul si soiul (soiurile cu durate diferite de zile scurte). De asemenea crizantema este sensibila la temperaturi extreme: prea ridicate vara si prea scazute iarna. In general soiurile existente astazi in cultura nu rezista la ger si trebuie puse sub adapost, in spatii cu temperatura de 5-6 grade C., pentru perioada de iarna. Necesita soluri bogate in materie organica, adanc lucrate, in permanenta revene, cu pH-ul neutru sau usor alcalin.

Plantarea afara se face in cursul lunilor aprilie-mai, in dependenta de factorul caldura. Se incepe cu soiurile timpurii si se termina cu soiurile tarzii. Distantele de plantare se apreciaza in raport cu vigoarea soiului si cu modul de conducere a plantei (cu una sau mai multe tulpini). Ele sunt ceva mai mari decat la culturile efectuate in sere si solarii, si anume de 25/20 cm sau 30/20-25 cm.

Intr-o cultura de crizantema efectuata afara, foarte importante sunt lucrarile execuate asupra plantei. Ciupirea sau suprimarea varfului de crestere are drept scop principal prelungirea perioadei de vegetatie a plantei, astfel ca ea sa ajunga la inflorire toamna, cand va dispune de conditiile naturale (lumina si caldura) optime procesului de aparitie si dezvoltare a florilor. La plantele produse si, respectiv, plantate timpuriu, lucrarea mai poate fi repetata dar nu mai tarziu de luna iunie. De asemenea, ciupirea se face si cu scopul de a se obtine ramificarea la baza plantei atunci cand ea trebuie condusa cu mai multe tulpini florale. Copilirea (eliminarea lastarilor laterali de pe tulpinile florale) se repeta ori de cate ori este nevoie, pentru a se obtine tije drepte, viguroase, fara ramificatii. Alegerea butonului floral si bobocirea se executa cu multa atentie si de persoane bine instruite. Intr-o cultura de crizantema facuta afara, primul boboc considerat cu o dezvoltare normala apare dupa 10-15 august. Bobocii care se formeaza mai devreme (iulie), cel mai adesea nu sunt de calitate datorita conditiilor improprii (zile lungi ti temperaturi prea ridicate). Drept pentru care, de multe ori, bobocul principal (terminal) se suprima, lasandu-se pentru inflorire boboci coronari de ordinul I sau II. Caldura mare si fotoperioadele lungi constituie cauze ale unor defecte florale ca: asa-zisul peduncul prea lung si lipsit de frunze imedit sub inflorescenta, formarea unor frunze inguste numite "cureluse", in partea de varf a tulpinii florale, asimetria inflorescentei, formarea bobocilor "crown" la care bracteele sunt foarte dezvoltate si acopera inflorescenta.
Este bine de stiut ca, la crizantema, bobocul terminal este inconjurat de cativa boboci, numiti coronari de ordinul I. Daca acestia sunt lasati sa creasca, in jurul fiecaruia dintre ei se formeaza alti boboci, numiti coronari de ordinul II, care la randul lor vor avea coronari de ordinul III, de obicei cu acestia incheindu-se procesul de formare a mugurilor florali. Prin alegerea bobocului floral se intelege rezervarea unuia, care poate fi principal, de ordinul I sau chiar de ordinul II si care se lasa sa evolueze pana la faza de inflorire. Toti ceilalti se suprima cand au 4-6 mm in diametru. Acesta lucrare este specifica tulpinilor florale conduse cu o singura floare in varf (uniflore sau standard). In conditiile de la noi din tara, in general lucrarea se efectueaza an august-septembrie. La crizabtema de tipul "crenguta" sau "buchet", dimpotriva se lasa toti bobocii sa infloreasca, cu exceptia celui terminal, care se suprima. De multe ori acesta nu se rupe, dar el se elimina singur, fiind sufocat de cresterea mai rapida a celorlalti subadiacenti. Tutorarea crizantemei de gradina se face, frecvent, pe sistemul spalierilor montati pe marginea brazdei, pe care se fixeaza 2-3 sarme groase, care sa mentina plantele in interiorul brazdei. Lucrarea nu se excecuta la plantele conduse cu mai multe tulpini, care, la randul lor sunt viguroase si se sustin unele de altele in urma unei bune aprecieri a distantelor de plantare. Tutoraea se poate realiza si cu bete de lemn, tije metalici, etc.
Irigarea se face din abundenta, deoarece planta consuma cantitati mari de apa. Insuficienta apei determina defolierea (caderea frunzelor) si lignificarea tulpinii. Ingrasarea cu mranita sau gunoi de grajd se face de 2 ori pe luna, cu solutii de ingrasaminte minerale, in concentratie de 0,2-0,3 %. In anii cu toamne timpurii si reci (temperaturi nocturne sub 8-10 grade C.) este necesara protejarea culturii cu copertina de polietilena sau chiar transferarea plantelor in spatii adapostite, unde se aseaza unele langa altele. Retineti ca florile sunt foarte sensibile la bruma.

Recoltarea florilor se face in faza de deschidere aproape completa a inflorescentei. Florile recoltate in faza mai timpurie nu ajung la dimensiuni normale. Tijele florale se taie la circa 10 cm deasupra liniei solului si dupa aceea se scurteaza la lungimea dorita. Inainte de a fi puse in apa, se elimina 1-3 frunze de la baza. Florile isi pastreaza mai bine frunzele la lumina decat la intuneric.

Combaterea bolilor si daunatorilor Necesita atentie deosebita. Virozele se identifica prin mozaicarea frunzelor, deformarea bobocilor, inflorirea precoce, decolorarea florilor, malformatii (deformari) urate la flori, etc. Tratamentele ce se aplica au in vedere distrugerea insectelor vectoare, termoterapia plantelor mama cu inmultirea pe cale meristematica.

• Fainarea (Odium Chrysanthemi) apare sub forma unui praf alb, mai intai pe partea inferioara a frunzelor si apoi pe intreaga planta. Se combate prin stropiri cu Benomyl 0,5 %, cu prafuiri cu sulf etc.
• Rugina (Puccinia chrysanthemi) se manifesta prin pete mici albe, care se acopera repede cu o pulbere bruna. Pentru combatere, plantele atacate se smulg si se distrug, se evita stagnarea umiditatii, se fac stropiri cu fungicide.
• Septorioza (Septoria chrysanthemi) se manifesta pe frunze sub forma de pete brune delimitate de o aureola mai inchisa. Frunzele se brunifica si mor. Produce pagube mari in toamnele ploioase. Se trateaza cu substante fungicide: Benlate 0,3 %, Rovral 0,3 % etc.
• Fusariosa (Fusarium sp.) produce ingalbenirea si uscarea frunzelor incepand de la varful plantei. Combaterea se face prin respectarea asolamentului, distrugerea plantelor bolnave, tratamente cu Benlate 0,3 %,Rovral 0,3 % si alte fungicide.

Dintre insecte isi fac destul de des aparitia paduchii, care se distrug cu Sinoratox 0,1 % si alte insecticide.

PROPAGARE
Crizantema este o planta care drajoneaza, deci, emite lastari din mugurii de pe radacini. Inmultirea crizantemei se poate face prin simpla desprindere a drajonilor, cand au cateva frunze de dimensiuni normale si radacini pentru a se hrani singuri, si plantarea lor in gradina pentru a se incepe o noua cultura. Aceasta este posibila cel mai adesea in luna aprilie - inceput de mai. Mai bine este insa sa se produca butasi din vafurile drajonilor. 

Inmultirea prin butasi. Este modul profesionist, traditional, de cultivare a crizantemei. Fermierii, in mod frecvent, isi produc singuri materialul saditor. Toamna plantele mama (de la care se vor recolta butasii) se aleg din lotul florifer si se trec in locuri adapostite (rasadnite,camere reci, pivnite). Aici se pastreaza pe perioada de iarna la temperatura de 5-6 grade C. si umiditate redusa (atat cat sa nu se usuce plantele). In februarie-martie se creste temperatura la 12-14 grade C. si se uda. Daca plantele au fost pastrate in pivnita, se transfera in spatii luminoase. Din mugurii de pe radacini pornesc numerosi lastari (drajoni) din care se fac butasii. In acest loc sa se taie varfurile lastarilor, care apoi se scurteaza la circa 8-10 cm printr-o taietura transversala aplicata la cca. 1 mm sub un nod. Dupa ce se elimina una-doua frunze de la baza si, eventual se reduce circa 1/3 din marimea celorlalte, butasii se planteaza la circa 2-3 cm adancime in nisip, perlit sau turba amestecata cu unul din aceste materiale. Substratul de inradacinare se aseaza in ladite,direct pe parapet in sera sau in rasadnita, in functie de spatiul unde se va produce inradacinarea . Pentru inradacinare butasii trebuie sa beneficieze de 18-20 grade C si de umiditatea atmosferica ridicata. Prinderea butasilor dureaza 3-4 saptamani, dupa care se planteaza in ghivece de 7-8 cm sau se trec direct in teren, in functie de data butasirii si evolutia factorilor climatici de afara. De la aceeasi planta mama se pot recolta 2-4 serii de butasi.
O alta metoda consta in efectuarea de butasi catre sfarsitul verii, recoltati de pe plantele cele mai frumoase si foarte sanatoase. Dupa inradacinare, acestia se cultiva afara, pe brazde pana in luna octombrie si vor servi ca plante mama pentru recoltarea butasilor in anul urmator. Cresterea acestor plante in conditiile noptilor racoroase din timpul toamnei le stimuleaza formarea drajonilor. Tulpinile lor se scurteaza la circa 10 cm, o data cu pregatirea in vederea iernarii. Transferarea plantelor la locul de iernare (sera rece, rasadnita) se face toamna cat mai tarziu posibil. Pe parcursul iernii, pamantul se mentine la o umiditate foarte redusa, pentru a se evita putrezirea plantelor. Incepand din lunile februarie-martie apar drajonii din care se recolteza butasi, in numar de 15-20 la fiecare planta mama.

Inmultirea prin seminte. Semanatul se face in aprilie-mai, direct in camp sau in rasadnite reci, in randuri sau prin imprastiere, fiind necesare cca 4 g de samanta la 1 mp. Facultatea germinativa a semintelor este de cca 2 ani si pot rasari in 3-4 saptamani de la semanat. Dupa 3-4 saptamani de la rasarire plantele se repica la cca 10 cm distanta si apoi, in toamna, se planteaza la loc definitiv , la distante ce pot varia intre 30 si 60 cm , in functie de specie si soi.

Inmultirea prin divizarea tufelor se face la 3-4ani, primavara sau toamna.
Cand iernile sunt aspre, este bine ca plantele sa fie acoperite cu un strat de frunze sau paie, penru evitarea inghetului. Pot fi folosite ca flori taiate, iar plantele in grupuri sau izolate la decorarea parcurilor si gradinilor

UTILIZARE
Deoarece data infloritului se pote dirija foarte bine in vederea obtinerii de flori la un termen precis in functie de programarea facuta, cultura de crizantema a luat o extindere foarte mare. Principalele specii vivace sunt: C.leucanthemum , C.parthenium , C. roseum. Crizantema se cultiva in deosebi pentru flori taiate dar si pentru decorul gradinilor.

Specii si cultivaruri:
Chrysanthemum indicum L. creste in flora spontana a Japoniei. Are inflorescente mici, simple, de culoare galbena. Chrysanthemum chinensis Sab. este originara din China si are florile colorate alb sau roz. Chrysanthemum hortorum Hort este o specie horticola si inglobeaza majoritatea soiurilor existente astazi in cultura. Soiurile de crizanteme sunt de mai multe feluri dupa forma, marimea, coloritul florilor si inflorescentelor.
C. carinatums sunt anuale frumoase datorita inelelor lor de culoare galbena, purpurie si rosie. Sunt originale din Maroc si cresc pana la 60-90 cm inaltime.
C. maximum (Shasta Daisy) este o perena intalnita in Spania si Portugalia. In vara formeaza tufe de frunze ce sunt foarte apropiate de pamant, ce au flori mari, albe pe tulpini. Plantele mari ale acestei varietati tind sa devina incalcite, asa ca este bine ca in fiecare an, sau la doi ani, sa le separam. Pentru replantare sunt alese doar plantele tinere.
C. rubellum este o perena ierboasa ale caror flori de culoare trandafirie - roz cresc in ciorrchini pe tulpinile de 90 cm.
C. balsamita - la inflorire poate ajunge pana la 90 cm inaltime. Frunzele sunt alungite, ovale si zimtate, florile sunt galbene. Sunt ca de piele cand sunt uscate si pot fi folosite ca semne pentru carte. Frunzele ei tinere pot fi folosite la salata.