Grupuri de afinitate
Un grup de afinitate este definit ca o colectivitate în interiorul unei societăți mai mari, ai cărei membri au, în realitate sau presupus, origine comună, amintiri comune, sau împărtășesc același trecut istoric și un punct de vedere cultural, asupra unuia sau mai multor elemente simbolice, ca un rezumat al poporului lor. * Exemple ale acestor elemente simbolice sunt: sistemul de înrudire, înfățișarea fizică, confesiunea religioasă, limba sau formele dialectale, afiliația tribală, naționalitatea, fizionomia tipică sau alte combinații ale acestora.
Potrivit cercetătorilor care au analizat genele cromozomului Y la bărbați și ale ADN-ului mitocondrial pentru femei la mai multe populații din Asia centrală, noțiunea de strămoș comun al grupurilor etnice este mai mult o construcție socio-culturală decât o realitate genetică.
Potrivit definițiilor obiectiviste, apartenența la un grup etnic impune criterii care pot fi realizate prin observație și experiență și din exterior. Condițiile existenței ca grup etnic separat sunt particularitățile omogene ori combinația acestora. Astfel, criteriile obiectiviste pot fi originea și cultura comună sau diversele forme de manifestare ale acestora (limba, trăsăturile fizice, religia etc.). În contextul subiectivist, importantă este auto-includerea individuală, faptul că individul are convingerea că face parte dintr-o anumită comunitate.
Cu alte cuvinte, elementele de identificare ale unui grup etnic ar putea fi:
- Naționalitatea care constituie elementul esențial la care se face apel în studiul populațiilor străine sau al populațiilor ce compun statele multinaționale
- Limba este de asemenea un element important, deoarece prin aceasta se asigură coeziunea de grup și transmiterea valorilor culturale
- Religia este un element cultural imortant, însă aceasta nu mai constituie cel puțin în țările dezvoltate, un element de identificare a unui grup etnic, datorită importanței reduse acordate credințelor sau practicilor religioase. În statele subdezvoltate însă, religia constituie elementul esențial pe baza căruia se diferențiază grupele etnice.
- Valorile culturale diverse pot de asemenea să definească identitatea unui grup etnic prin modul de organizare socială, prin modul de a fi și gândi, aspirațiile comune, tradițiile și obiceiurile, arta populară și literatura.
- Rasa este un element de identificare care trebuie totuși utilizat cu precauție, dat fiind variațiile individuale înregistratechiar în cadrul aceluiași grup etnic.
De multe ori conceptul de grup etnic este considerat având același înțeles cu conceptul de popor. Anumiți autori fac o distincție cantitativă între cele două concepte, considerând că poporul ar trebui să aibă o valoare numeric mai ridicată decât grupul etnic. În același timp, termenul de popor este utilizat în limbajul politic cu sensul de stat, națiune sau naționalitate.
Oricum, este preferabil ca termenul de grup etnic să fie utilizat pentru a desemna o grupare de indivizi cu aceleași trăsături culturale și pe cât posibil cu aceleași caracteristici somatice.
Acest grup poate corespunde unei națiuni (portugheză), poate constitui o subgrupă în cadrul unei națiuni (flamanzii și valonii din Belgia) sau poate fi divizat între mai multe state (kurzii ce trăiesc în Turcia, Siria și Iran).
Potrivit unei definiții general valabile, noțiunea de diasporă corespunde oricărui grup etnic disparat, indiferent de motivele dispersării, mărimea și organizarea grupului ori perioada de răspândire a acestuia.
Grupele etnice trebuie distinse de clasele sociale, deoarece apartenența la un grup etnic transcende stratificarea socio-economică din interiorul societății, incluzând indivizi care împărtășesc, sau sunt percepuți ca împărtășind, caracteristici comune ce depășesc clasa socială. Evreii din SUA alcătuiesc un astfel de grup etnic tipic, deoarece el cuprinde indivizi cu origini rasiale diferite, clase sociale, limbi materne, convingeri politice și angajări religioase diferite (de la ortodoxie la ateism), totuși considerându-se ei înșiși ca împărtășind o identitate evreiască comună, care îi distinge de restul societății americane, fără să-i pună în mod necesar în opoziție cu aceasta.
Rolul teritoriului și al statului în identificarea grupelor etnice
Termenii de națiune, naționalitate, grup etnic - se referă în general la populații având trăsături culturale, cum ar fi limba, religia, tradiția, comune. Trebuie menționat însă că atât națiunea , cât și celelalte grupări taxonomice sunt indisolubil legate de un teritoriu de origine, un spațiu etnic cu care aceste grupuri se identifică.
În Europa, Asia și Africa, conceptul de grup etnic și cel de identitate teritorială sunt inseparabile, astfel bretonii și bascii din vestul Europe, ca și un număr imens de comunități etnice din sudul și sud-estul Asiei au o identitate spațială specifică, chiar dacă nu au independență politică. În America de Nord așa-numitele "Chinatowns" sau |Little Italy", adevărate enclave etnice în interiorul centrelor urbane, exprimă un mod de delimitare a ateritoriului, acesta neconstituind numai un loc de rezistență, ci și un refugiu spațial.
De-a lungul istoriei, comportamnetul teritorial al națiunilor a condus la apariția unor forme de organizare politico-teritoriale, respectiv a statelor.
De cele mai de multe ori însă, națiunea și statul nu se suprapun teritorial, respectiv perimetrul statului nu coincide cu limita spațială a națiunii. Multe națiuni se extind pe un areal geografic ce depășește granițele statului, după cum și, multe state includ, în afară de o națiune principală, câteva "sub-națiuni" sau/și fragmente din națiunile vecine.
Acestea se constituie în minorități naționale sau etnice, fiind definite ca grupuri de populație ce trăiesc pe teritoriul unui stat - ce nu face parte din punct de vedere politic sau administrativ dintr-o federație - diferențiiindu-se față de populația acestuia prin originea națională.
Spre exemplu, macedonenii din fosta Yugoslavie, slovacii din Cehoslovacia și bielorușii din fosta U.R.S.S. nu pot fi considerați ca minorități, pentru că acestea ua fost națiuni ce alcătuiau o federație. Grupe de aceeași origine însă, care trăiesc în țări vecine ce nu au o structură federativă, se constituie în minorități (de exemplu macedonenii din Grecia, slovacii din Ungaria, Bielorușii din Polonia).
Organizația Națiunilor Unite definește conceptul de minoritate etnică ca „grupul de cetățeni ai unui stat, care constituie o minoritate numerică și împărtășesc caracteristici etnice, religioase sau lingvistice care diferă de cele ale majorității populației, între aceștia existând un sentiment de solidaritate motivată din punct de vedere implicit de o voință colectivă de a supraviețui și al căror scop este acela de a obține egalitatea cu majoritatea atât din punct de vedere factual, cât și legal”. În context, termenul de minoritate națională se referă la un grup etnic care este în inferioritate numerică în cadrul unui anumit stat independent.
Tipuri de relații spațiale între națiune, stat și minorități
Tipurile de relații spațiale dintre națiune-stat și minorități naționale au fost definite de Norman Pound în 1972 și completate de Mark Koter în 1993. Aceștia deosebesc 5 modele relaționale:
- Statul nu include întregul areal geografic ocupat de națiune, iar părți din aceasta formează minorități naționale semnificative în țările vecine (Modelul românesc)
- Statul include aproape întregul areal geografic ocupat de națiune, fără grupuri minoritare semnificative (Modelul portughez)
- Statul include cea mai mare parte a națiunii dominante, restul regăsindu-se sub formă de minorități naționale în țările vecine (Modelul polonez)
- Statul include întregul areal geografic ocupat de națiune și, de asemenea, un număr important de minorități naționale (Modelul francez)
- Statul multinațional ce presupune un parteneriat între două sau mia multe grupuri naționale cu un statut mai mult sau mai puțin egal.
Anumite state au o structură politică federală, fiecare republică distingându-se ca națiune, fără să fie considerată ca minoritate. În acest caz anumite grupuri mici, ce nu sunt constituite ca unități politice, pot fi considerate ca minorități (Modelul yugoslav)