Colorația Gram este o colorație compusă folosită în microbiologie pentru examenul microscopic al bacteriilor, care a permis clasificarea acestora în funcție de afinitatea tinctorială a peretelui bacterian. Metoda a fost inventată de bacteriologul danez Hans Christian Gram, în anul 1884.

Pricipiu: Colorantul bazic (violet de gențiană ) patrunde in celula bacteriană fixată in prealabil și reacționeaza cu componenții acizi din citoplasmă care, dupa tratarea cu soluția Lugol (iodură de potasiu), formează un complex stabil intracelular. Acest complex insolubil este specific bacteriilor Gram pozitive ce nu se decolorează cu alcool acetonă. Bacteriile Gram negative în care nu se formeaza acest complex stabil se decoloreaza și trebuie recolorate cu alt colorant de contrast (fuxina). Solutii necesare: Violet de gentiana, Soluție Lugol (rol de mordansant) , Alcool-acetonă, Fuxină diluată 1/10.

Tehnica: Se acopera frotiul cu soluție violet de gențiană și se ține 1 minut. Se indeparteaza colorantul, se spală cu apă si se adaugă soluția Lugol 1 minut. Se indeparteaza soluția Lugol fără a spăla si se decoloreaza cu alcool acetonă prin miscari ale lamei pana cand soluția devine incolora (depinde de grosimea preparatului dar in general 20 secunde). Se spală cu apa și se adaugă fuxina 1 minut Spalare si uscare pe hartie filtru. Rezultat: bacteriile Gram pozitive apar colorate in albastru-violet iar cele Gram negative se colorează in roz pana la rosu. Cu termenul "Gram variabile" sunt desemnate bacteriile cu perete de tip Gram pozitiv care în anumite condiții se colorează precum cele Gram negative, cauzele acestui comportament nefiind inca bine cunoscute.