Tradițiile învățământului de știință și ingineria materialelor sunt strâns legate de apariția și dezvoltarea metalurgiei pe teritoriul țării noastre, la început în formă arhaică (epoca fierului, epoca bronzului) și apoi în structură clasică, modernă (după anul 1729). Dezvoltarea prelucrarii materialelor metalice, ceramice, carbonice s-a concretizat în punerea în funcțiune a numeroase uzine și combinate răspândite pe întreg teritoriul țării care produc semifabricate și piese destinate industriilor de vârf: microelectronică, energetică nucleară, automatică, aeronautică, robotică, transporturi modernizate.

Cerințele moderne ale pregătirii inginerești în domeniul producerii de noi materiale cu caracteristici deosebite au impus transformarea, atât în fond cât și în forma, a facultății de Metalurgie în cea de Știință și Ingineria Materialelor, în anul 1990. Astfel s-a introdus în programa universitara studiul și proiectarea materialelor avansate ca: materiale compozite, materiale polifazice, sticle metalice, pulberi metalice și ceramice, materiale cu efect de memorie a formei, materiale ultraușoare, materiale magnetice, materiale antifricțiune, materiale superplastice etc.