Resursa culturală și patrimoniul reprezintă domenii vitale pentru comunitățile secolului XXI întrucât constituie mărci ale identității culturale la nivel local și regional. Identificarea, cercetarea, prezervarea și valorificarea acelor bunuri de patrimoniu care constituie emblemele identitare ale comunităților constituie provocarea importantă care stă înaintea guvernelor și instituțiilor locale. Totodată, resursa culturală bine administrată poate deveni o resursă economică valoroasă contribuind la dezvoltarea unei regiuni, inclusiv la rezolvarea problemei șomajului. Pentru a ajunge în acest punct, sunt necesare politici și strategii culturale în domeniul patrimoniului care să răspundă acestor nevoi și este nevoie de specialiști.