Limba nordică veche este o limbă germanică de nord, care a fost vorbită de scandinavi și de locuitorii teritoriilor ocupate de vikingi până prin 1300. Schimbările care deosebesc limba nordică veche de limba proto-nordică au fost terminate cam prin sec. al VIII-lea, iar o a doua perioadă de tranziție a fost de la mijlocul până la sfârșitul sec. al XIV-lea, când limbile germanice de nord moderne s-au izolat întratât încât au devenit limbi de sine stătătoare.

Dialectele limbii nordice vechi ca. 900 d.H. Zona roşie: dialectul nordic vechi de vest, zona roz deschis: dialectul gutnic vechi, zona portocalie: dialectul nordic vechi de est, zona albastră: gotica din Crimeea, zona galbenă: engleza veche verde: alte limbi germanice

Dialectele limbii nordice vechi ca. 900 d.H. Zona roşie: dialectul nordic vechi de vest, zona roz deschis: dialectul gutnic vechi, zona portocalie: dialectul nordic vechi de est, zona albastră: gotica din Crimeea, zona galbenă: engleza veche verde: alte limbi germanice
Majoritatea vorbitorilor vorbeau dialectul nordic vechi de est, în regiunea unde care sunt actualmente Suedia și Danemarca. Dar între cele două dialecte majore (de est și de vest) nu existau granițe clar definite.

Cu timpul limba nordică veche s-a împărțit în limba suedeză, limba daneză, limba islandeză și limba norvegiană.