Hanul este cunoscut după numele episcopului de Buzău, ajuns mitropolit al Ţării Româneşti, Filaret (1753-1760). Nu se cunoaşte data exactă a ridicării edificiului, dar faptul că poartă numele Filaret a îngăduit presupunerea că acesta ar fi fost ctitorul său. Era un han mic, cu odăi de găzduit călători, unde trăgeau mai ales unguri şi nemţi. La 3 septembrie 1792 mitropolitul Filaret II (1792-1793) hotăreşte "că de se va întâmpla la vreo primejdie de bolăciune, veniturile acestui han să se dea la spitalurile unde se vor afla bolnavii ciumaţi". La 2 iulie 1838, Feiser, arhitectul oraşului termină măsurătoarea uliţei hanului Filaret (actuala stradă Ion Câmpineanu), până la răspântia Cişmigiului, în vederea pavării cu caldarâm, într-un ziar din anul 1844 se anunţa vânzarea materialelor rezultate din' demolarea sa, dispariţia hanului datorându-se domnitorului Gheorghe Bibescu, care, printr-o ordonanţă domnească din 15 august 1843, alcătuise o comisie ce urma să facă pregătirile pentru construirea, în zonă, a primului Teatru Naţional.
