Observaţiile arheologice ale anilor anteriori ne arătau faptul că tellul a fost parţial distrus prin realizarea unei fortificaţii în secolul XIII d.Chr. Suprafeţele S.VI-X (foto 2) ne arată - fără îndoială - acest lucru. După observaţiile directe se constată că în zona cercetată şanţul medieval avea 40 m la partea cea mai înaltă şi aproximativ 8-10 m adâncime.
Suprafaţa VI (foto 2, cea mai înaltă, pe vârful tellului) avea primul nivel in situ medieval, de secol XIII. De fapt nu este vorba despre un nivel continuu, ci de elemente ale unei instalaţii pentru încălzirea unui cort (nu locuinţă, deoarece lipsesc elementele de arhitectură ale unei construcţii). Tot aici s-au descoperit şi piese din metal care încadrează bine, în epocă, amenajarea. Nu am ajuns - chiar dacă am cercetat, în adâncime, până la 0,80 m - la nivelul neolitic in situ.