Pe la mijlocul sec. XV a început a treia fază de construcţii. În cursul acestor lucrări au fost înălţaţi pereţii navei romanice, au fost înzestraţi cu noi ferestre, intrările pe laturile de nord şi sud cu contraforţi. A fost terminat arcul şi construit un nou altar; bolţile acestuia au fost terminate în 1458. Materialul arhitectornic sculptat din sec. XV era din andezit de culoare verde-cenuşiu. În cursul săpăturilor din interiorul navei sub galerie au fost descoperite urmele unui pilon ridicat pentru extinderea navei. Probabil în sec. XV, în locul galeriei vechi a fost construită una nouă, mai largă. Biserica a fost înconjurată de un zid de formă ovală. Lângă peretele nordic al noii nave a fost construit un ossarium, fundaţiile ei fiind descoperite în cursul săpăturilot din 1968. În a doua jumătate a secolului XV sau la începutul sec. XVI au fost construiţi pereţii unei sacristii, acoperiţi cu bolţi în cruce. Lângă latura VSV al zidului de incintă, în sec. XVII a fost construit un portic. Perioada dintre sec. XVI şi 1767 a fost caracterizată prin degradarea lentă a clădirii. În acest interval s-a produs un incediu în care s-a prabuşit bolta navei.

Se consideră că nu corecpund realităţii afirmaţiile din 1882, conform cărora clădirea, înainte de a fi preluată de catolici, era părăsită şi nu avea acoperiş. Noii proprietari au dărâmat turnul din colţul nord-vestic al navei împreună cu faţada vestică şi au construit o noua faţadă, în stil baroc, precum şi un turn cu o galerie nouă.