Fundaţia de piatră a bisericii vechi care avea un plan dreptunghiular, cu o absidă semicirculară la altar, iar pe laturile de nord şi sud câte un contrafort semicircular. Lungimea totală era de 15,8 m şi lăţimea de 6,5 m. Biserica era compartimentată în pronaos, naos şi altar.
Nartexul are o lungime de 3,5 şi o lăţime de 6 m, iar în interior, pe latura de nord avea două grupaje de piatră situate la 3,5 m de colţul nord-vestic, urme de stâlp şi bârne din lemn.
Naosul este dreptunghiular, are dimensiunile de 7,5m/6m, nu are abside laterale, prezintă la exterior doi contraforţi semicirculari, asimetrici, cu dimensiunile de 3,5 x 1,3 m, cel de nord şi 3,35 x 1,2 m, cel de sud. Urmele a câtorva bolovani de calcar dispuşi circular şi cu resturi de lemn în mijloc, este tot ce a mai putut fi surprins arheologic în zona catapeteasmei, ce făcea legătura cu cea de-a treia încăpere, altarul.
Altarul este semicircular, retras cu 0,6 m faţă de zidurile laterale, uşor asimetric şi are dimensiunile de 4,5 x 4,2 m. Pe latura de nord a altarului au fost surprinse două fragmente de zidărie, adosate zidului de nord şi orientate nord-sud, cu dimensiunile de 0,35 x 0,35 m, care delimitau spaţiul destinat proscomidiarului. Elevaţia fostului lăcaş de cult nu a fost surprinsă la nivel arheologic, fapt explicabil atât prin natura materialului din care a fost construită(lemn, vălătuci)6, a seismului din 1940, care a distrus-o, cât şi a lucrărilor agricole şi recentei nivelări a terenului din faţa noii biserici.