Partea comestibilă: rădăcina globuloasă şi frunzele verzi.
Valoare nutritivă: Rădăcinile de ţelină conţin 12-15 % substanţă uscată (s.u.).
Originea şi aria de răspândire
Ţelina este originară din vecinătatea Mării Mediterane şi Asiei Mici, unde creşte ca plantă sălbatică.
Prima dată a fost cultivată ca plantă medicinală încă din antichitate, şi abia începând cu secolul al XVII-lea a fost cultivată pentru alimentaţie.
Particularităţi botanice şi biologice
Este o plantă bienală. În primul an formează o rădăcină tuberizată şi o rozetă de frunze, în anul al doilea se formează tulpini florifere.
Poate să emită tulpini florifere chiar din primul an, în anumite condiţii de temperatură scăzută timp îndelungat sau secetă prelungită.
Rădăcina tuberizată se formează prin îngroşarea axei epicotilului şi a unei părţi din rădăcina principală; are formă globuloasă.
Frunzele se găsesc grupate în rozetă cu frunzele de la bază sectate, iar celelalte, care apar mai târziu ca şi cele bazale, sunt simplu penat sectate.
Frunzele de pe tulpina floriferă sunt trilobate sau trisectate.
Tulpina floriferă este de 0,4-1 m, striată şi ramificată. În vârful fiecărei ramificaţii se găseşte câte o inflorescenţă umbeliferă compusă, cu flori mici, hermafrodite, de culoare albă, pentamere. Polenizarea este realizată de insecte.
Fructul (impropriu denumit sămânţă) este o pseudodiachenă de culoare brună, extrem de mică (într-un gram se află 2000-2800 bucăţi), se desface uşor în două mericarpe. Germinaţia este de 75% şi fructele pot fi păstrate 2-3 ani.
Factori de mediu
Este destul de sensibilă la frig şi nu poate sta în câmp pe timpul iernii.
Temperaturaminimă de germinaţie este de 4-50 C. Temperatura optimă de germinaţie este de 20-250 C.
Are cerinţe mari faţă de umiditate în timpul germinaţiei seminţelor şi la îngroşarea rădăcinilor. Se cultivă numai în condiţii de irigare.
Solurile cele mai bune pentru cultura ţelinei sunt cele cu o textură luto-nisipoasă, bogate în humus, profunde, suficient de umede, cu pH-ul 6,5-7,0.
Tehnologia de cultivare
Cultura ţelinei se face doar prin răsaduri, din cauza dimensiunii prea mici a fructelor. Se practică cultura timpurie (în ogor propriu) şi cultura târzie (succesivă).
Producerea răsadurilor. Înainte de semănat, seminţele se dezinfectează în apă caldă la 480 C, timp de 30 minute şi apoi se prăfuieşte cu Tiuram, 3 g/1 kg sămânţă.
Pentru culturile timpurii se seamănă în răsadniţe, în a doua jumătate a lunii februarie, începutul lunii martie, iar în solarii, răsadniţe reci sau pe straturi amenajate în câmp, pentru cultura târzie, la 20 martie-10 aprilie, folosind 0,6-1 g sămânţă la m2, fiind necesare 80-100 g pentru producerea răsadului necesar înfiinţării unui ha de cultură.
Răsadurile se plantează când ajung la vârsta de 50-60 de zile.
Pentru culturile timpurii, plantatul se realizează la începutul lunii mai, iar pentru cele târzii la sfârşitul acestei luni sau începutul lunii iunie. Se plantează câte două rânduri pe straturile înălţate, cu lăţimea la coronament de 50 cm sau trei rânduri pe cele late de 105 cm sau 94 cm, la 30 de cm între plante pe rând.
Pe teren nemodelat, se plantează în rânduri, la 50 cm şi 30 cm între plante de rând.
Lucrările de întreţinere: completarea golurilor, fertilizarea fazială, combaterea buruienilor, irigarea, combaterea bolilor şi dăunătorilor.
Recoltarea: la culturile timpurii, plantele se smulg, rădăcinile se fasonează şi se spală de pământ, valorificarea făcându-se cu frunze, în legături.
Pentru culturile târzii, recoltarea rădăcinilor tuberizate se face toamna prin dislocarea rădăcinilor (după căderea brumelor).
Producţia de rădăcini este 20–30 t/ha.