În natură, în zonele  zonele muntoase, printre roci, găsim o muţime de plante.
Pentru amenjarea unei rocării, cu valoare ornamentală, avem nevoie de plante care să arate bine printre roci: formă compactă, textură frumoasă, culoare. Astfel de plante se găsesc pe tot globul. Le găsim şi la malul mării, în pădure, în deşert, în tundră şi, desigur, în munţi. Un alt criteriu în selecţia plantelor pentru amenajarea unei rocării este înăţimea pe care o ating plantele la maturitate, de obicei sub 60cm.

Datorită diversităţii locurilor de origine, care implică diferenţe în cultivare, plantele de rocărie se pot divide în următoarle subcategorii:

Plante Alpine - native din zone muntoase înalte. Originea cuvântului "alpin" provine de la lanţul de munţi Alpi, care traversează Franţa, Elveţia şi Italia, până în peninsula Balcanică. Dar toate continenetele au zone alpine, unele chiar lângă ecuator, pe care le-am numi de obicei tropicale. Plantele din aceste zone muntoase, aflate la atitudini înalte, sunt şi ele alpine adevărate. Ele pot fi însă mai puţin rezistente la frig, în grădinile temperate, având nevoie de protecţie în seră şi de o bună ventilare.
O caracteristică comună plantelor alpine, de apreciat, este dimensiunea mare a florilor, comparativ cu cea a plantelor în totalitate.
De asemenea plantele alpine par delicate şi fragile, dar sunt de fapt foarte rezistente  la condiţii vitrege de sol (sol sărac în nutrienţi), rezistă la uscăciune, vânt, frig intens, strat gros de zăpadă, căldură arzătoare şi ploi torenţiale.
Plantele alpine sunt din categoriile: perne erbacee, arbuşti şi mici arbori, acoperitoare de sol, ferigi, bulboase (bulbi, tuberobulbi, tubercului, rizomi).

Plante Mediteraneene - plante native în condiţii extreme, dure, care şi-au adaptat forma şi dimensiunea pentru a rezista. Sunt candidate perfecte pentru amanjarea de rocării. Provin din ţinuturi diverse, de la nivelul mării, până la piscuri muntoase. De obicei tolerează căldura şi uscăciunea, supravieţuind la soare, chiar dacă sunt neglijate. Sunt obişnuite şi cu iernile umede. 

Plante din zone uscate - native chiar din deşert. Deşertul are, spre surprinderea noastră, multe plante de oferit grădinilor de roci. Sunt plante care supravieţuiesc sub arşiţa soarelui, aproape fără apă. Ele reuşesc acest lucru, intrînd în periode de reapus vegetativ. În aceste perioade, în cultivare, nu se udă. Cerinţele în ce priveşte solul sunt şi ele limitate: au nevoie de un sol sărac, uscat sau nisipos. Nu au nevoie de fertilizator.
În această categorie vom găsi plante cu frunziş deosebit, şi abundenţă de minunate flori.

Plante de pădure - provin din zone umbrite. Suferă dacă sunt amplasate în plin soare. Partea nordică a unei clădiri ar fi amplasamentul ideal pentru ele. De obicei au nevoie şi de un sol acid, răcoros, şi umed, ca în pădure. Grădina de roci, amplasată la umbră, în totalitate sau măcar parţial, este o condiţie critică a acestor plante.

Plante de turbă - provin din soluri cu straturi mari de turbă, cu humus acid. De obicei sunt plante montane care cresc în "buzunare"  cu sol bogat. Sun plante cu frunziş frumos texturat, viu colorat, cu flori ce apar în orice moment al anului.