Aici se încadrează o serie de soiuri şi de forme apărute cu secole în urmă sau în secolele 17-19, cînd a început şi ameliorarea mai conştientă a trandafirilor.
Această clasă grupează soiurile apărute înainte de 1867 şi care provin din speciile şi grupele de R. gallica, R. damescena, R.muscosa, R.alba (înainte de 1800), de China (1819), Noisette (1819), Bourbon, inclusiv Portland (1817), trandafirii tea (1833), Boursault (1892), hibrizii de R.foetida (1837), hibrizii remontanţi (1837), hibrizii de R.spinosissima, etc.
Majoritatea lor formează tufe voluminoase, fiind arbuşti viguroşi, cu ramuri erecte sau recurbate, aplecate, având înălţimea cuprinsă între 1,5 şi 3 m. Majoritatea înfloresc o singură data pe an.
După cum se poate observa, la încadrarea trandafirilor în această clasă, criteriul de bază este provenienţa botanică. Spre deosebire de ei, la clasificarea trandafirilor moderni contează mai mult habitusul, forma florilor şi modul de utilizare, fără a ţine cont de originea botanică.
Se pretează la plantare în parcuri mari, putând fi plantaţi solitar sau în grupuri mici de 3-5 tufe. Se pot utiliza pentru formarea de gardurii vii.
Obs. Formele urcătoare nu sunt incluse aici. Le veţi găsi la categoria Urcători.