Acoperişurile verzi sunt o practică care datează de 30 de ani în Germania. În Anglia, cea mai veche casă construită astfel datează din 1964 şi dovada că încă se menţine în stare bună este aceea că astăzi este scoasă la licitaţie la 2 milioane de lire streline. Aceasta este o căsuţă de ţară, din Log House, din Bucklers Hard, Hampshire.
Cu toate că a avut un start lent, interesul pentru acoperişurile verzi a început să se observe în multe ţări din Europa în ultimii ani. Un exemplu ar fi acela că nu numai locuinţe, ci şi clădiri comerciale optează pentru verdeaţă pe acoperiş, una dintre acestea fiind fabricile Rolls Royce şi Ford, parlamentul Australiei. Iar în Japonia tot mai multe şcoli şi clădiri de birouri cresc iarbă pe acoperiş, fiind şi un bun loc de recreere, un fel de parc la înălţime.
Din punct de vedere economic, aduce mult mai multe avantaje decât ne-am imagina. Un acoperiş verde va scădea nota de plată la electricitate, ajutând la răcorirea casei vara şi la scăderea costurilor cu aerul condiţionat şi la încălzirea casei reducând factura pentru încălzire. În general oamenii se tem că greutatea pământului va primejdui structura casei. Nu numai că un strat de pământ nu este mai greu decât ţiglele de casă, mai mult, va proteja şi acoperişul. Protejate de stratul de verdeaţă, materialele din care este construit acoperişul nu vor mai fi expuse la condiţiile meteorologice, astfel deteriorându-se mai puţin.  Cu un acorperiş verde, viaţa construcţiei se poate extinde de la 5 la 40 de ani.