Mănuşa Maicii Domnului (Digitalis)

DESCRIERE
Numele genului este de origine latina, "digitus" insemnand deget. Floarea se mai numeste "Manusa Maicii Domnului" sau "Manusa pastorului".
Acest gen isi are provenienta din partea centrala si de vest a Asiei si din Europa. Sunt circa 20 de specii de plantele erbacee perene, arbustive dar si bienale, cu o talie de 1,2 m si flori de culoare roz-purpuriu si alb, campanulate, privind spre pamant, dispuse in ciochini lungi. Contin substante otravitoare.

CULTIVARE
Prefera terenurile nisipoase, permeabile, afanate, dar totusi fertile, calcaroase, expuse la soare (suporta si o usoara semiumbra). Intrucat plantele sunt distruse de gerurile puternice, este bine sa se practice mulcirea cu frunze pentru perioada de iarna. 

PROPAGARE
Se inmulteste prin seminte, a caror putere de germinare este de 3 ani. Semanatul se face la sfarsitul lunii mai si in luna iulie, in rasadnite reci sau direc pe brazda afara, intr-un pamant foarte bine maruntit. Dupa ce se seamana, semintele se acopera cu un strat foarte subtire de nisip si pana la germinare (rasar in cca 2 saptamani ), se mentine continuu umed. Cand rasadul devine suficient de viguros, se repica pe brazde la cca 25 cm si se umbreste usor.  Ingrijirea culturii consta in plivirea buruienilor si afanarea solului udarea, atunci cand este nevoie, fertilizarea de 2-3 ori, fie cu ingrasaminte minerale (20-25 g/mp), fie cu must de balegar, diluat cu 8-10 parti apa.
Toamna, in octombrie- noiembrie sau primavara, martie-aprilie, se va planta la loc definitiv, la cca 40 cm.

Specii si cultivaruri
Digitalis purpurea - este specia cea mai cultivata nu numai ca planta decorativa, dar si in scop farmaceutic. Planta este inalta de 50-150 cm, cel mai adesea fara ramificatii. Frunzele de la baza plantei au forma ovala si sunt asezate in rozeta, iar cele de pe tulpina sunt lanceolate si au dispozitie alterna. Intreaga planta prezinta o pubescenta fina. Florile asemanatoare unor degetare, sunt asezate pe un singur rand in cadrul inflorescentei , care sete un racem simplu. Ele sunt colorate mai ales violet-purpuriu, cu pete mici, unele punctiforme, de culoare bruna sau purpuriu deschis.
Varietati: gloxiniaeflora are florile mari, iar cea din varf se aseamana cu floarea de gloxinie; campanulata - tulpina prezinta ramificatii si este mai scunda; florile din varful tulpinii principale si ale ramificatiilor sunt campanulate (au forma de cupa sau clopotel). Infloreste in iunie-iulie.

UTILIZARE
Se amplaseaza in fata masivelor de arbori si arbusti si borduri mixte.
Florile taiate, de asemenea sunt foarte solicitate pentru bucetele zvelte. Recoltarea tijelor florale se face prin taiere, cand cel putin o treime din florile inflorescentei sunt deschise.