Stejarul rosu (Quercus rubra), arbore de marimea I.

Trunchi drept dar ramificat chiar in masiv, scoarta neteda, lemn cu alburn si duramen roscat, de calitate mai slaba decat a stejarilor autohtoni. Elagaj defectuos. Inradacinare puternic ramificata, profunda.

Puieti destul de rezistenti la umbra, arbori de lumina-semiumbra, eutermi-mezotermi, mezofili dar relativ rezistenti la seceta, euritrofi; se dezvolta si pe soluri argiloase.

Crestere rapida in tinerete. Productivitate mare.

Fructificatie frecventa, abundenta. Regenerare naturala din samanta si lastari usoara. Longevitate medie.

Valoare productiva medie (lemnul avand calitate mai slaba), valoare ecoprotectiva medie, valoare culturala ridicata pentru statiuni cu soluri grele si clima mai secetoasa.

In Romania cultura s-a extins mult in urma uscarii padurilor de garnita. Are dezavantajul unei ramificatii prea dezvoltate care, corelata cu cresterea rapida, determina o putere mare de concurenta si eliminarea altor specii, mai ales stejari, din amestec.