construit intre secolele XIV si XVI, fiind cel mai frumos exemplar arhitectural al unei constructii destinate apararii si locuirii din Transilvania;
construit in stil Renascentist; resedinta nobiliara, construita in mai multe etape; sub forma unui donjon cilindric cu cinci niveluri, ultimul servind ca punct de observatie;
in 1559, consilierul principelui, Georgius Bethlen, si sotia sa, Clara de Nagykaroly, au construit un nou corp, continuat de fiul lor Michael - pastreaza numeroase ancadramente sculptate, galeria cu arcade pe 15 coloane masive de piatra si scara de onoare;
in secolul XVII, prefectul comitatului, Alexius Bethlen a intarit castelul cu bastioane inalte, poligonale;
a ramas dovada a interesul pentru cultura, stilul si rafinamentul nobililor Bethlen, ei au pus mare pret pe decorarea edificiulu;
salile cladirii purtau nume precum: palatul de aur, turnul bastion de zi, camera aurita si erau bogat ornamentate cu blazoane, tavane curcubeu, picturi, inscriptionari, portrete si tapiserii, iar mobilierul autentic era pictat si slefuit;
dispunea de o gradina cu flori, iar in jurul complexului se intindea un mare parc englezesc; nu lipsea nici pavilionul pentagonal cu pereti impodobiti cu imagini pictate;
Farkas Bethlen, eminentul istoriograf, a adus aici chiar si o tipografie pentru editarea cartii sale, care ulterior a fost mutata la Sighisoara;
se spune ca in ziua nationalizarii, in curte au intrat camioane mari care au carat neintrerupt patru zile si patru nopti, toate obiectele de valoare din castel, restul lucrurilor, care nu prezentau interes pentru jefuitori, au fost arse in curte.
