situata pe Valea Calugarului, intre Oravita si Ilidia, judetul Caras-Severin;
zidita in jurul anului 1800;
istoria acestei biserici este legata de o pictura veche care o reprezinta pe Sfanta Fecioara Maria cu pruncul in brate; in timpul ocupatiei turcesti, tabloul a fost pastrat pentru inceput intr-o pestera, mai apoi preluat de primii colonisti germani, printre care familiile Windberge si Lang, care ulterior au zidit o capela mica pe stanca deasupra pesterii in care a fost adapostit tabloul;
la 2 iulie 1727, episcopul de Cenad, Ladislau Nadasdy, sfinteste aceasta capela si o declara loc de pelerinaj, iar in anul 1732, episcopul de Cenad, Falkenstein, obtine o indulgenta pentru Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. Papa Pius al VI-lea emite un decret prin care acorda indulgenta pe intregul an;
in anul 1777, s-a hotarat construirea unei biserici, dar nu pe deal, ci pe un loc liber, in apropierea capelei;
legenda spune ca zidirea bisericii pe stanca, in locul capelei, ar fi fost hotarata in urma unui miracol;
se spune ca tabloul Fecioarei Maria, dupa ce a fost scos din capela de pe stanca, a revenit in mod miraculos in capela, sus, pe stanca, aceasta a fost considerat ca un semn divin si ca biserica trebuie zidita pa stanca;
acest tablou al Fecioarei Maria a fost initial impodobit cu pietre scumpe si piese din aur, dar biserica a fost deseori jefuita de hoti si aceste podoabe au disparut.
