Creşte spontan prin păduri, zăvoaie, lunci pâlcuri de arbori, la câmpie şi la deal şi se cultivă ca specie ornamentală prin parcuri. Preferă terenurile jilave şi neutre, evitând solurile prea sărace sau acide. Are portul asemănător frasinului comun de care se deosebeşte prin înflorirea mai timpurie şi printr-o sexualitate mai simplă: toţi arborii sunt funcţional hermafrodiţi, având inflorescenţele (raceme simple) formate din flori hermafrodite şi masculine.

Frasinul de lunca (Fraxinus angustifolia), arbore de marimea I, edificator in frasinete de lunca si coedificator in frasinete amestecate (cu frasinul pufos de lunca, plopi ), specie de amestec in sleaurile cu stejar pedunculat si uneori in cerete.

Trunchiul drept, cilindric, uneori conic, cu tendinta de infurcire, ritidom mediu, lemn uniform albicios-galbui, tare, elastic de buna calitate. Inradacinare trasanta. Elagaj bun.

Puietii suporta umbra cativa ani, arborii de lumina, eutermi, mezofili-higrofili, eutrofi. Suporta inundatii de scurta durata. Crestere rapida. Productivitatea mare.

Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala usoara in soluri neintelenite. Regenerare usoara din lastari. Longevitate medie.

Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva mare pentru solurile din lunci.

In Romania, specia este raspandita in toate luncile mari de campie, formand arborete pure sau de amestec. Ocupa suprafete mici in fondul forestier. Este specie importanta pentru conservarea padurilor de lunca, desi in arborete pure nu acopera bine solul.