Archaea au fost pană la sfârşitul anilor 1970 considerate doar forme de bacterii. Microbiologistul Carl Woese a elaborat o metodă ingenioasa pentru compararea informaţiei genetice. El a constatat că reţeta lor genetică este foarte diferită. Din punct de vedere genetic conţin câteva gene similare bacteriilor dar şi altele, asemanatoare cu cele gasite la eucariote. Pe langă acestea conţin gene care nu se întâlnesc nicăieri altundeva. Fiind atât de diferite, Woese a decis că ele merita o ramura specială în marele Arbore al vieţii.

Archaea par sa fie cele mai vechi forme de viaţă de pe pământ. Este acceptată general teoria că archaea şi bacteria s-au dezvoltat separat dintr-un stramoş comun, cu circa 4 miliarde de ani în urmă. Milioane de ani mai târziu, stramoşul eucariotelor de azi s-a desprins din archaea.  Astfel, din punct de vedere istoric, archaea sunt mai apropiat inrudite de noi decât de bacterii.

Numele de Archaea vine de la cuvantul grecesc Archaeos care inseamna vechi. Este un nume adecvat, deoarece multe archaea trăiesc în condiţii similare celor care existau pe pământ cu 3,5 miliarde de ani în urmă. Pe atunci pământul era acoperit de ape, a căror temperatură atingea obişnuit punctul de fierbere, nu mult diferite de apele termale şi sulfuroase unde archaea se întâlneşte azi.

Majoritatea speciilor de Archaea traiesc şi azi in ambiente extreme, unde alte organisme nu o pot face: ape fierbinti, cum ar fi gheizerele, in interiorul vulcanilor ori in medii hipersaline (se numesc halofile) -  de unde si denumirea lor de extremofile.  Archaea au fost gasite la temperaturi de peste 100°C. In contrast, nici o eucariota nu poate suprevietui unor temperaturi mai mari de 60°C. Alte archaea au fost gasite in lacuri din Antarctica, permanent acoperite de gheata.
 

Bazin termal Bloc gheaţă Lac vulcanic sulfuros
Gheizer Izvor termal submarin Lac sărat


Cum reuşesc ele sa supravieţuiască? Cu toate ca au structura celulei asemanatoare cu a bacteriilor, au peretele celular exterior rigid şi foarte puternic. Acest perete nu conţine acid muramic dar cuprinde proteine şi polizaharide iar membrana celulei este constituită dintr-o reţea de structuri lipidice. Asta le permite să tolereze extreme termice şi de pH. De aceea medicamente care pot ucide bacteriile nu au efect asupra archaea.

Alte specii de Archaea nu sunt extremofile, ci traiesc la temperaturi normale si in medii saline. Cateva traiesc chiar in intestinele animalelor.

Pentru energie, Archaea nu au nevoie de lumina soarelui , cum au plantele, nici de oxigen, ca animalele. Archaea absorb CO2, N2, sau H2S pentru hrana, pe cale le transforma chimic si elimina gaz metan sau sulf ca produse reziduale.

Tipuri de Archaea - sunt in principal trei:

Crenarchaeota : caracterizată prin abilitatea de a tolera temperaturi extreme şi aciditate.   Exemple: Thermoplasma, Sulfolobus

  Euryarchaeota include producatorii de metan şsi iubitorii de salinitate. Exemple: Halobacterium, Halococcus.   Korarchaeota: un grup despre care se cunoaste foarte putin.
termoacidofile -  organisme aerobe ce transforma sulful ori in acid sulfuric (H2SO4) ori în hidrogen sulfurat (H2S). De aceea se întâlnesc în ape calde sulfuroase. Pot tolera un pH foarte acid (pH=2) şi temperaturi ridicate. ..... 

metanogene: sunt strict anaerobe şi ce produc gaz metan (CH4) ca produs rezidual al digestiei sau al procesului de producere a energiei

.....  
termofile- grupeaza archaea ce traiesc la temperaturi extrem de ridicate (câteva au fost gasite la temperaturi ce depăşesc 110°C)   halofile, archaea ce traiesc in medii saline (s-au întâlnit în ape cu 9% sare - apa mării conţine numai 0,9%sare)    
sincrofile, acelea care traiesc de obicei la temperaturi foarte scazute (s-au gasit şi sub -10°C)        
acidofile, ce preferă condiţii acide        
alcalinofile, preferă medii foarte alcaline