Clasificarea organismelor vii
Pana in prezent oamenii de stiinta au descoperit si descris aproximativ 1.75 milioane de specii care traiesc pe pamant. In plus, noi specii sunt descoperite zilnic, de la mici bacterii, la uriasele balene, diversitatea vietii fiind cu adevarat imperesionanata. Bilogii estimeaza ca astazi, pe pamant exista un numar de 5-10 milioane de specii de organisme vii.
Scurt istoric al clasificarilor
Prima clasificarea a lumii vii a fost facuta de Aristotel (384 -322 ien), care a impartit toate organismele vii in doua ramuri : plante (care in general nu se misca) si animale.
In sistemul Linnaeus (1707-1778) acestea au devenit regnul Vegetalia (mai tarziu Plantae) si Animalia. Modul in care Linnaeus a facut clasificarea speciilor precum si majoritatea grupurilor lui de taxoni au ramas ca standard in biologie mai mult de doua secole. Trasaturile distinctorii dintre cele doua regnuri au fost in principal macromorfologice, cu prezenta sau absenta motilitatii.
Erns H. Haecker (1834-1919) a inceput un procent lent de divizare a celor doua regnuri in grupuri mai putin heterogene. Principala sa contributie a fost recunoasterea microorganismelor ca separate de animale si plante si formarea celui de-al treile regn: Protista. Haecker a realizat heterogenitatea regnului Protista , definit de el initial si a schimbat granitele lui demai multe ori.
Herbert F. Coperland (1902-1968) a elaborat in 1938 o schema cuprinzand patru regnuri : Monera ( bacterii, incluzand cianobacterii sau alge albastre-verzi), Protista, Plantae si Animalia. Ciupercile (Fungi) au fost plasate in Protista.
Sistemul cu cinci regnuri a prins forma in anii 1960, la propunerea lui R.H. Whittaker (1924-1980). El cuprindea : Monera, Protista, Plantae, Fungi si Animalia. Dar granitele dintre Protista, Animalia, Fungi si Plantae au fost intotdeauna gri.
Incepand cu sfarsitul anilor 1970 au inceput sa fie disponibile unelte mai moderne pentru studiului diversitatii genetice a lumii vii. Pe baza similaritatii genetice, Woese si altii ( ex. Gouy& & Li, 1989, Pace ,1997), au stabilit ca exista trei domenii majore, la nivel superior regnurilor si anume:
Archaea : forme foarte primitive de bacterii
Bacteria : forme mai avansate de bacterii
Eukarya : toate formele de viata cu celule eukariotice, incluzand plantele si animalele
Filogenia
Studiile morfologice, biochimice si genetice sugereaza ca toate organismele de pe pamant sunt inruditegenetic, iar relatiile genealogice dintre ele pot fi reprezentate printr-un vast arbore evolutionist, care poate fi numit Arborele Vietii. El prezinta filogenia organismelor, istoria evolutiei organismelor, cum s-au transformat ele de-a lungul timpului. Implica faptul ca diferitele specii apar din forme anterioare prin descendenti si ca toate organismele, de la cei mai mici microbi la cele mai mari plante si vertebratesunt conectate printr-un pasaj de gene de-a lungul ramurilor arborelui filogenetic.
Arborele filogenetic, cu ilustrarea celor trei domenii, se aseamana cu un arbore genealogic. Distanta dintre domenii si gruparile din interiorul lor reflecta gradul de inrudire dintre ele.
Filograma celor trei domenii - distanta de-a lungul ramurilor filogramei este proportionala cu distanta genetica.
- Aquificales
- Thermotogales
- Thermodesulfobacterium (Green non-sulfur bacteria)
- Thermus-Deinococcus group
- Proteobacteria
- Gram Positives
- Cyanobacteria
- Chlamydiae
- Planctomyces
- Bacteroides
- Green Supfur Bacteria
- Spirochetes
- Korarchaeota
- Crenoarchaeota
- Euryarchaeota
- Archeozoa
- Protozoa
- Chromista
- Fungi
- Plantae
- Animalia
Se poate observa ca Fungi si Animalia au punct de ramificare comun, diferit de cel din care pleaca Plantae. De aici rezulta ca ciupercile si animalele au stramosi comuni. Se observa deasemenea ca bacteriile sunt un grup mare si foarte divers.