BULBII stocheaza hrana in invelis

Bulbul este o tulpina subterana modificata ce contine un embrion complet al viitoarei plante. Mai precis, bulbul are patru parti principale. Contine un disc bazal carnos, din care cresc radacinile, iar la partea lui superioara tunicile carnoase, inconjurand un mugure floral pentru anul in curs. Cativa mugurasi laterali, de inlocuire, aflati in stadii diferite de dezvoltare, pentru inflorire in anii viitori sunt si ei protejati si hraniti de tunicile carnoase.

Bulbii pot fi divizati in bulbi tunicati si bulbi solzosi. La bulbii tunicati, tunicile carnoase se acopera complet unele pe altele, iar la exterior, ultima dintre ele este uscata si subtire ca o foita, usor de indepartat, de obicei de culoare maro. Ea protejeaza tunicile carnoase de uscaciune si agresiuni mecanice. Cateva exemple de bulbi tunicati ar fi: lalelele, narcisele, zambilele si ceapa ornamentala. Lalelele si narcisele au in mod normal tunici maro, in timp ce zambilele au tunici purpurii sau albe, in functie de culoarea florii.

Bulbii tunicati isi produc sistemul de radacini anual, din discul carnos bazal. Radacinile apar imediat dupa plantarea bulbului. Ele ancoreaza planta, ajuta la prelevarea de apa si nutrienti si produc anumiti hormoni ce sunt importanti pentru cresterea plantei. Radacinile dureaza un sezon si apoi mor. In domeniul productiei industriale de bulbi, acestia sunt dezgropati si stocati imediat dupa moartea radacinilor.

Este important sa nu se taie frunzele pana cand acestea nu mor in mod natural. Frunzele ajuta bulbul sa infloreasca anul urmator. Chiar daca floarea s-a format deja in interiorul bulbului, ea nu va creste in sus pana cand o perioada de iarna nu ii va intrerupe repausul si va initia sistemul de elongare.

Bulbii netunicati (solzosi) au si ei un disc bazal la care sunt atasati solzii carnosi si radacinile perene. Bulbii solzosi, cum ar fi cei de crin, au un sistem de radacini permanente ce persista mai multi ani. In plus, tunicile carnoase sunt sub forma de solzi si, nefiind protejate de o tunica exterioara, tind sa se deshidrateze usor. Iernarea si pregatirea bulbilor netunicati este, de aceea, mai complicata. Crinii trebuie dezgropati ingrijit, pentru a evita afectarea sistemului delicat de radacini perene si trebuie impachetati in muschi de turba moale sau materiale similare si mentinuti la o temperatura relativ scazuta pentru a preveni uscarea frunzelor solzoase si a radacinilor perene, inainte de a fi transplantati. Din cauza acestor proceduri speciale si necesare, bulbii netunicati sunt mult mai scumpi decat bulbii tunicati.

Bulbii se reproduc singuri, formand bulbili din mugurasii laterali. Bulbilii pot fi separati de bulbul mama si crescuti in continuare pana cand sunt suficient de mari sa infloreasca. Bulbilii formati se dezvolta diferit, astfel incat unii ajung la maturitate intr-o singura perioada de vegetatie, altii dupa 2 sau chiar 3 ani, cand devin ei insisi plante-mama, formand in jurul lor alti bulbili.

Unele specii bulboase de flori au proprietatea de a forma bulbisori pe tulpinile aeriene. Acestia se desprind usor cand ajung la un anumit grad de coacere, astfel incat se pot recolta si semana in pepiniera, unde dupa 2-3 ani ating dimensiunile bulbilor maturi.

Cateva specii de plante cu bulbi se pot multiplica prin auto-polenizare si aruncarea de seminte.
Exista si cateva metode de a provoca formarea unui numar mai mare de bulbili. Una dintre ele consta in indepartarea florilor imediat dupa aparitia lor, unele specii tinzand sa-si asigure multiplicarea pe cale vegetativa. In unele cazuri, stimularea aparitiei de noi bulbili se face prin sectionarea completa a bulbilor. De exemplu, la unele specii de crin, bulbul se taie longitudinal, in mai multe parti, astfel ca, fiecare dintre ele, sa aiba si o portiune de disc. In jurul discului taiat se formeaza o multime de bulbili. tairea bulbilor, la aceste specii, se practica in mod obisnuit dupa 8 saptamani de la inflorire.