Caliciu (calix) - totalitatea sepalelor unei flori, care formează stratul extern al periantului, de obicei de culoare verde. Provine din frunzişoare modificate. Are rol de apărare a celorlalte piese  florale contra agenţilor externi.  Simbol în formula florală: K

Unele specii au două cicluri de sepale, caz în care ciclul extern se numeşte calicul.

După configuraţia generală există :

a) Caliciu dialisepal - când sepalele sunt libere (la plante mai puţin evoluate).
După poziţia sepalelor faţă de receptacul şi aşezarea lor în raport cu petalele, caliciul dialisepal poate fi:                       

- erect, la care sepalele sunt drepte, orientate în sus şi aplicate peste petale
- patent, la care sepalele sunt inserate perpendicular pe receptacul şi îndepărtate de petale
- răsfrânt, când sepalele sunt îndreptate în jos

b). Caliciu gamosepal - cand sepalele sunt concrescute pe marginile lor, pe diferite lungimi (plante mai evoluate).

De cele mai de multe ori unirea este parţială, părţile care rămân libere numindu-se lacinii (dinţi).
După formă, caliciului gamosepal poate fi: 

         

tubulos

infundibiform (ca o pâlnie)

globulos

urceolat

campanulat
(formă de clopot)

După durata în timp, există

a) Caliciu caduc, când sepalele cad în timpul înfloririi sau după fecundaţie (caz aproape general întâlnit)
b) Caliciu persistent , când sepalele însoţesc fructul până la maturitatea lui.

La unele plante, caliciul persistent se dezvoltă mult, înveleşte fructul şi se numeşte acrescent.

La unele specii de plante caliciul lipseşte complet.


În cazul unor specii, caliciul este foarte redus la început, după fecundaţie însă sepalele se modifică într-un smoc de peri numit papus, servind la răspăndirea fructelor.


După simetrie
există:

a) Caliciu actimorf (radiar siemtric), unde două sau mai multe planuri de simetrie duse prin el îl împart în tot atâtea părţi aproximativ egale
b) Caliciu zigomorf (monosimetric), la care se poate duce un singur plan de simetrie ce îl împarte în două părţi aproximariv egale.