Salata verde a fost cultivată pentru prima oară acum 3000 de ani de către egipteni, fiind mai apoi răspândită în Europa de romani și greci. În prezent există numeroase varietăți de salată verde, ce pot fi grupate în mai multe categorii:
- salata crocantă (iceberg) – seamană la aspect cu varza, cu un gust mai domol către fad; frunzele crocante sunt mai mult apreciate pentru textură decât pentru gust salată chinezească
- salata crocantă de vară – formează căpățâni moderat de dense, cu o textură crocantă; frunzele sunt mari, cu pete roșii sau purpurii, formând tranziții de culoare
- salata europeană – are frunzele sub forma unor căpățâni mai desfăcute și cu textură netedă, ca a untului; acest tip de salată mai este denumit „butterhead” (căpățână de unt)
- salată pentru funze – sunt varietăți cu frunze lungi și fragile, de culoare verde, sau cu vârfurile colorate în roșu sau purpuriu; sunt foarte fragede și gustoase.
- salata romană – are frunzele lungi si crocante, cu un gust puțin amarui; frunzele formează o căpățână înaltă, compactă
- salata chinezească – are frunzele lunguiețe, care nu formează o căpățână și care au un gust mai puternic, ușor amărui
Salata verde este un aliment care revigorează și curăță organismul. Frunzele de salată stimulează digestia și metabolismul, intensifică tranzitul intestinal, curăță vasele de sânge și revigorează activitatea organelor interne.
Ce substanțe nutritive conține salata?
Salata conține numeroase săruri minerale, cum ar fi cele de iod, calciu, magneziu, potasiu, fosfor, cupru, arsenic și zinc, toate cu roluri importante în procesele metabolice. Frunzele proaspete sunt o sursă excelentă de vitamina A și beta-caroten (care se transformă în vitamina A în corpul uman); acești compuși au proprietăți anti-oxidante. Folații, vitamina C, complexul de vitamine B și vitamina K sunt de asemenea prezenți în frunzele de salată.
Cum se păstrează salata?
Salata proaspătă ar trebui să aibă o culoare intensă și să fie crocantă. Atunci când cumpărați salată evitaţi căpățânile cu frunze ofilite, cu pete sau decolorate.
Fiecare soi de salată necesită condiții diferite de păstrare, prin urmare, sunt necesare metode diferite de depozitare. Salata romană, salatele Lolla Rossa și Lolla Bianco şi salata frisee trebuie mai întâi spălate şi șterse pentru a îndepărta excesul de apă înainte de a fi depozitate în frigider. Salata europeană nu trebuie spălată înainte de depozitare.
Pentru a păstra prospețimea salatei, înveliți-o într-o pungă de plastic/folie alimentară, sau puneți-o la frigider. Salatele romană și iceberg vor rămâne în stare proaspătă până la şapte zile, în timp ce salata europeană nu rezistă decât două-trei zile.
Când se poate introduce în alimentația copilului?
Puteți introduce salata în alimentația bebelușului oricând după vârsta de 10 luni. Totuși, recomandarea noastră este să discutați în prealabil cu medicul pediatru și să respectați regula celor 4 zile pentru a vă asigura că salata este bine tolerată de micuți.
Cum preparăm salata?
Întâi se înlătură/aruncă primele 2-3 frunze. Mai apoi se desprind frunzele de pe cotor și se trec prin jet de apă. Pentru a îndepărta nisipul și eventualii paraziți puteți lăsa frunzele pentru jumătate de oră în apă cu sare. Ca și sugestii de preparare:
- salata crudă, proaspătă este utilizată în salate și sandvișuri
- salata chinezească este călită sau gătită la abur, și mai apoi amestecată cu tăiței sau orez
- salata europeană, și nu numai, se poate adăuga în ciorbe
Pesticidele sunt utilizate în mod frecvent în culturile de salată. Ca urmare, spălaţi bine frunzele de salată în apă rece curgătoare înainte de consum. Nu uitați ca există și variantele organice de salată, considerate a fi lipsite de aceste toxine şi sigure pentru consum.