Cea mai mare pasăre dintre toate, struțul este inconfundabil ca infațișare. Are gat lung și golaș și cap mic, corp masiv și picioare lungi si musculoase. Aripile sunt mici și acoperite cu pene dispuse răzleț. Struțul este unic intre păsări prin faptul ca are doar 2 degete la fiecare picior. Deși este prea greu să poată zbura, este capabil să alerge cu o viteză și o vitalitate remarcabile - se poate deplasa cu 70km/h timp de 30 de minute. Singura specie de struț este clasificată ca ordin separat de toate celelalte păsări.
Deși nandu seamănă ca infățișare cu struții, ei sunt mult mai mici și au 3 (și nu 2) degete la fiecare picior. Capul, gatul și coapsele sunt acoperite cu pene si fiecare aripă se termină cu o gheară, pe care o folosesc să se apere de prădători. Cand aleargă, nandu iși folosesc aripile pentru echilibru. Se intălnesc in zonele montane și in campiile depresionare in cele mai multe regiuni din America de Sud.
Aceste păsări mari si nezburătoare din Australia și Noua Guinee au gat lung, picioare lungi și aripi mici ascunse sub un penaj răzlet, ca un păr. Sunt capabile să alerge cu iuțeală si sunt buni inotători. Cazuarii și emu au cate 3 degete la fiecare picior: la cazuari, degetul dinspre interior este prevazut cu o gheara ascuțită, de pană la 10 cm lungime, care poate produce răni mortale. Cazuarii au un coif protector pe cap, iar pe gat o bărbie care iși poate schimba culoarea in funcție de starea de spirit a păsarii.
Ciudatele păsari nezburătoare au corp robust acoperit cu un penaj moale ca un păr, cioc subțire și incovoiat și nu au coadă. Spre deosebire de păsările nezburătoare mai mari, kiwi are 4 degete la fiecare picior. Aceste păsări nocturne sunt originare din Noua Zeelanda.
Aceste păsări care trăiesc la sol, asemănătoare găinușelor de munte și potarnichilor au un corp plinuț si aripi mici. Cand aleargă sau zboară, obosesc repede, avand o inima micuță. Sunt intalnite in ținuturile păduroase, cu arbori pitici, si in pampas in toată America Centrală și de Sud.
Aceste păsări de mare nezburătoare deosebite sunt adaptate pentru a inota și a supraviețui in condiții de frig extrem. Pinguinii iși petrec cea mai mare parte a vieții in apă, ajutandu-se de aripi ca niște inotătoare in căutarea peștilor, krillului și a calamari. Au o haină groasă de pene scurte și rigide ce se suprapun, care dă o formă hidrodinamică corpului, nu lasă apa să intre si conservă căldura. Majoritatea speciilor vin la țărm in timpul lunilor mai calde pentru a se inmulți, formand de obicei colonii mari. Pe uscat, nu stau cocoțați ci stau drept și se deplasează cu un mers legănat. Pinguinii sunt limitați la mările din emisfera sudica. Deși sunt cel mai des intalniți ăn climate reci, unele specii sunt intalnite, de asemenea, acolo unde curenții reci curg spre nord inspre regiunile tropicale.Doar două specii ,iși petrec iernile in Antarctica: pinguinii Imperiali si pinguinii Adelie.
Numiți si Fundaci, cufundacii sunt foarte bine adaptați la inotul sub apă. Cu corpurile lor hidrodinamice, picioarele amplasate mult in spate pentru o propulsie eficientă, și cu labe puternice și palmate, ei pot atinge adancimi de 75m și pot sta sub apă cateva minute. Penajul des ii izolează in apele arctice și subarctice unde trăiesc. In ciuda faptului că au aipi mici și ascuțite și o coadă ca un ac, cufundacii sunt buni zburatori. Dar avand picioarele amplasate atat de mult in spate, sunt aproape incapabili să se deplaseze pe uscat.
Intalniți in apele adăpostite din in intreaga lume, corcodeii sunt inotători și scufundători desăvarșiți. Sunt ideal adaptați la viața acvatică: capul lor mic și gatul subțire le permit să se scufunde cu ușurință cand caută hrană, iar labele - care sunt amplasate cu mult in spate - au degete lobate cu articulații extrem de flexibile care oferă acestor păsari o mare agilitate atunci cand inoată. Penajul moale si des este rezistent la apă. Corcodeii sunt remarcabili pentru ritualurile lor de curtat, adesea elaborate.
Albatroșii și speciile lor inrudite sunt păsări oceanice care trăiesc in intreaga lume. Se intalnesc de obicei departe de uscat, zburand jos deasupra valurilor sau scufundandu-se in apă pentru a se hrăni cu pește, plancton sau diverse alte animale marine. Pe langă albatroșii foarte mari, această grupă include și furtunari mai mici, petreli tauni și furtunarii, precum și minusculii petreli de furtună și petrelii scufundători. Toți membrii grupei au nări tubulare pe partea de sus a ciocului - o caracteristică unică in randul păsărilor.
Această grupă de păsări de mare mari include pelicanii, cormoranii, anhingele, faetonii, fregatele, gaștele de mare și corbii de mare. Sunt buni inotatori, fiind singurele păsari cu membrana palmară intre toate cele patru degete. Majoritatea speciilor au aripi largi, iar fregatele și faetonii iși petrec mare parte din viață zburand,in timp ce gaștele de mare, cormoranii și păsările gat-de-șarpe sunt, de asemenea, capabile de zbor susținut deasupra largului mării. Toate păsările din această grupă se hrănesc cu pește. Unele specii iși prind hrana făcand plonjoane-scufundări spectaculoase de la o inălțime considerabilă și au mai multe adaptări pentru a se proteja atunci cand lovesc apa la mare viteză. Pelicanii și speciile inrudite se intalnesc in majoritatea mărilor lumii. Anhingele, cormoranii și pelicanii se intalnesc și in ape aflate departe in interiorul continentelor.
Această grupă de păsări de apă include starcii,egretele, buhaii de baltă , berzele, ibișii și lopatătarii. Toate au corpuri mari si pline, cu gat lung și cioc puternic. Picioarele lor lungi le ajută să inainteze in apele puțin adanci, unde se hrănesc cu pești, melci, amfibieni si crabi. Majoritatea se hrănesc solitare pentru a evita ca prada să fie tulburată de alte păsari, dar noaptea se adună impreuna pentru a cuibări impreuna și multe specii se inmulțesc in colonii. Aceste păsări se intalnesc in habitatele de apă dulce din intreaga lume, indeosebi in regiunile calde unde apa nu ingheata iarna.
Cu gatul și picioarele lor extrem de lungi și penajul colorat in roz sau roșu,aceste păsari de apă inalte sunt frapante și imediat recunoscute. Ele se intalnesc la tropice și subtropice, de obicei in apele puțin adanci ale lacurilor sărate sau sălcii ori alcaline, uneori adunate in stoluri uriașe de pană de pană la un miliun de păsări. In pofida infățișării lor fragile, flamingii se intalnesc in numeroase părți ale lumii unde puține alte animale pot supraviețui. Se intalnesc adesea in condiții de salinitate sau alcalinitate extrema și au o toleranță remarcabilă la schimbările de temperatură. Flamingii sunt păsari care se hranesc specializat, folosindu-si ciocul neobișnuit indreptat in jos pentru a filtra plante și animale minuscule din apă.
Cunoscuți și sub denumirea de anseriforme, membrii acestei grupe includ rațele, gaștele și lebedele, precum și o familie cu trei specii sud-americane numite anhime ( păsările cu țepi ). Ajutate de un penaj impermeabil și labele palmate, ele se numară printre păsările dominante ale ținuturilor mlăștinoase de apă dulce. Se intalnesc, de asemena, in estuare și apele de la țărm, in timp ce cateva specii sunt complet marine. Anseriformele sunt bune inotătotoare. Ele se hrănesc mai ales la suprafața apei, deși numeroase rațe se scufundă, in căutarea hranei, iar unele specii ( in special gaștele, lebedele și anhimele ) pasc pe uscat. Anseriformele sunt niște zburatoare neantrecute, iar unele specii efectueaza migrații anuale de mii de kilometri intre locul iernat și cel de reproducere.
Dintre toate păsările, acestea sunt principalele carnivore și cei mai desăvarșiți prădători. Deși numeroase alte păsări se hrănesc cu animale vii, păsările de pradă se deosebesc prin văzul lor incredibil de ascuțit, picioarele musculoase și ciocul și ghearele ascuțite - precum și prin capacitatea lor de zbor și tehnicile de vanătoare sofisticate. Această grupă mare de păsări ( numite și răpitoare ) include vulturii, acvilele, ulii, șorecarii, ereții și șoimii printre altele. Majoritatea păsărilor de pradă vanează in timpul zilei, ceea ce le deosebește de bufnițe. Ca grupă, răpitoarele se hrănesc cu o mare varietate de animale vii și alte păsări. De asemenea, se hrănesc cu starvuri. Păsările de pradă se intalnesc aproape peste tot in lume, dar sunt cel mai des intalnite in camp deschis in regiunile calde ale lumii.
Acest grup de păsări, care trăiesc in principal la sol, include păsări dintre cele mai folositoare omului. In forma lor domestică constituie o importantaă sursă de carne, iar multe alte specii sunt vanate si pentru sport. Tot din acest grup fac parte specatculoșii cocoși hoco din America Centrala și de Sud, precum și mai puțin remarcabilele găinușe de Guineea si megapodele. Păsările de vanat pot fi gasite aproape in intreaga lume ( chiar și in interiorul Cercului Arctic ) intr-o mare varietate de habitaturi, incluzand păduri dese și munți inalți.
Cu picioarele lungi, cocorii și celelalte specii inrudite cu ei constituie un asortament de păsări care, privite din exterior, par diferite, dar sunt unite prin anatomia lor internă - cum ar fi lipsa gușei din sitemul lor digestiv. In afară de cocorii propriu-ziși, acest grup include, printre altele, carsteii, dropiile, trompetarii, alte specii din America tropicală. Cea mai largă specie este cea a carsteilor ( care include familiarele lișițe și Gallinula chloropus ) Carsteii pot fi găsiți in intreaga lume, dar multe din celelalte familii sunt mai puțin răspandite.
In multe locuri ale lumii, aceste păsări constituie peisajul familiar pe mare, de-a lungul tărmurilor și ținuturilor acvatice. Majoritatea sunt zburătoare consacrate și se hrănesc cu animale in sau aproape de apă. Păsările de litoral - care includ fugaci, ploieri, avozete, catalige, becațe, culici și jacane - sunt păsări cu picioare lungi, care se hrănesc la marginea apei. Pescărușii ( care includ randunica de mare, lupii de mare și forfecarii ) iși folosesc abilitațile de zbor pentru a-și prinde prada. Pinguinii nordici ( incluzand papagalii de mare și gariile ) plonjează sub apă in căutarea hranei. Pinguinii nordici se aseamănă izbitor cu pinguinii, dar sunt capabili să zboare și se găsesc doar in emisfera nordica. Păsările de litoral și pecarușii sunt răspandiți in intreaga lume, dar multe specii sunt amenințate cu distrugerea habitatului, poluarea cu hidrocarburi sau vanătoarea.
Porumbeii familiari pe care ii vedem in orașele și in zonele agricole din intreaga lume sunt numai o parte mică a unui grup divers. Pădurile tropicale adăpostesc o imensă varietate de specii, multe dintre ele strălucitoare colorate, trăind in copaci sau la sol. Speciile mai mari sunt cunoscute in general sub denumirea de porumbei, iar cele mai mici de hulubi. Porumbeii adulți produc o substanță nutritivă - "lapte de gusă" - cu care iși hrănesc puii.
Aceste păsări cu penaj complex trăiesc in zonele aride ale Africii și Asiei. Iși petrec majoritatea timpului la sol, unde sunt bine camuflate datorită penajului pestriț maro sau cenușiu. Ele seamănă atat cu celelalte pătarnichi cat și cu porumbeii. La fel ca potarnichile, au cap mic, corp bondoc și penaj pe picioare, dar cand se inalță in aer zboară cu ușurință, cu aripile lor lungi și ascuțite la varf, bătand rapid și uniform din ele, la fel ca porumbeii. Gatul lor gros și picioarele scurte sunt identice cu ale porumbeilor.
Aceste păsări remarcabile, viu colorate, au populat majoritatea zonelor calde ale lumii și le găsim indeosebi, in număr mare, in pădurile tropicale. Pe langă papagalii propriu-ziși, acest grup include familiarii ara, perușii, cacaduu, cocatieli, loriușii și papagalii comuni, printre alții. Gălăgioși și sociabili in libertate, papagalii sunt de multă vreme foarte populari ca păsări de casă, apreciați pentru frumusețea, inteligența și capacitațile impresionante de a invăța, evidente in remarcabila lor abilitate de a imita sunete emise de om. Deși pot parcurge anumite distanțe in căutarea hranei, foarte puțini papagali sunt migratori.
Deși au glasuri puternice, cucii și turaco sunt păsări discrete. Cucii, răspandiți in intreaga lume sunt, in general, de culoare cenușie sau maro, deși unii dintre ei au izbitoare pete și dungi in colorit variat. Turaco, care trăiesc numa in Africa, au uneori culori strălucitoare, cu pigmentație unică in roșu și verde. Atat cucii cat și turaco au aripi scurte, coadă lungă și două perechi de degete mari la fiecare picior, unul indreptat in față și altul in spate, care le permit să se cațere sau să innopteze in copaci. Pe langă cuci și turaco, acest grup include hoatzinul plasat intr-o familie separată.
Adesea auzite, dar rareori vazute, bufnițele sunt vanatori care operează in principal noaptea.Amintesc de prădătorii care acționează ziua, șoimii și ulii, avand gheare ascuțite și cioc incovoiat pentru a prinde și ucide prada, dar in plus, bufnițele au mai multe caracteristici care le ajută să vaneze in intuneric. Au ochii foarte mari pentru a capta toata lumina disponibilă și privirea binoculară, care le ajută să aprecieze distanța. Au un auz excepțional de bine dezvoltat, iar penajul moale le perimite să zboare fără zgomot. Cele doua familii de bufnițe - bufnița obișnuită și cea de hambar - se găsesc in intreaga lume, de la pădurile dense pană in tundră.
Aceste păsări cu aripi lungi, impreună cu speciile inrudite - ulii de noapte, nictibidele și guacharo - sunt adaptate unei vieți petrecute mai ales in aer, majoriatea nici nu pot merge sau țopai. Ele vanează seara, in zori sau noaptea - prinzand insecte - și se odihnesc stand nemișcate in copaci sau pe sol in timpul zilei. Multe specii sunt cunoscute pentru țipătul lor puternic, distinctiv. Randunelele de noapte sunt răspandite aproape peste tot in lume, in păduri ca și in locuri deschise, speciile inrudite trăiesc in cele două Americi, Asia și Australia.
Lăstunii și păsările colibri au o structură unică a aripilor care le primite să execute zboruri acrobatice, fiind capabile de complicate manevre aeriene. Cu toate acestea, aspectul ca și modul de viața le diferențiază. Sobru colorați, lăstunii aterizează rareori, petrecandu-și viața in aer, in cautarea nevertebratelor zburătoare, pot dormi și se pot chiar imperechea in zbor. Multicoloratele păsări colibri plutesc in jurul florilor pentru a se hrăni și a se odihni. Lăstunii se găsesc in intreaga lume, dar păsările colibri numai pe continentul American.
Denumite după abilitatea de a alerga precum rozătoarele, păsările-șoareci mișuna printre ramuri in cautarea de muguri, frunze sau fructe. Picioarele lor sunt unice - cele mai indepărtate două degete sunt reversibile și pot fi orientate fie inspre față, fie inspre spate, pentru a apuca. Păsările-șoareci trăiesc in stoluri și se găsesc numa in Africa.
Aceste păsări cu coloratură strălucitoare trăiesc in pădurile tropicale din America, sud-estul Asiei și Africa subsahariană. Au aripile scurte, rotunjite, coada lungă, penajul moale, adesea iridescent, și porțiuni de piele lucioasă in jurul ochilor. Strang crengile pe care stau cu labele lor mici ce au două degete indreptate inainte și două spre spate. Ca trăsătură disctinctivă, primul și al doilea deget sunt indreptate spre spate. Ciocul scurt are o dechidere largă pentru a putea prinde nevertebratele din zbor.
Faimoși pentru spectaculoasele plonjoane in apă, pescarușii albaști sunt cele mai cunoscute păsări din acest grup. Totuși, există 10 familii foarte diferite, incluzand prigoria, todiul, motmotul, dumbrăvencile, și pasărea-rinocer din care majoriatea nu sunt păsări de apă. Se găsesc in intreaga lume, in principal in zonele impădurite, și iși fac cuibul in adancituri in pămant. Variază ca mărime de la micuțele todi, de 10 cm lungime, pană la uriașele păsări-rinocer de 1,5 m lungime.
Acest grup de păsări arborescente include ciocănitoarele, tucanii, barbeții , jacamarii, indicatorii de miere si cucii-bărboși. Toate au un tip similar de piciorm, cu două degete indreptate inainte si două inapoi, care le ajută să se cațere cu ușurință. De asemenea, toate păsările din acest grup iși fac cuibul in scorburi. Ciocănitoarele și barbeții iși scobesc propriile scorburi, ciocănitoarele folosindu-și ciocul puternic ca o daltă, Majoritatea sunt păsăro tropicale, numa ciocănitoarele sunt larg răspăndite și in zonele temperate. In mod curios, nici una nu se găsește in Australia. Tucanii și barbeții ajută la imprăștierea semințelor anumitor copaci, inghițindu-le și astfel imprăștiindu-le in alte zone, iar ciocănitoarele ajută la limitarea extinderii unor boli ale copacilor prin consumarea insectelor care le răspandesc.
Majoritatea speciilor de păsări din lume sunt din categoria păsărelelor. Ele sunt uneori cunoscute drept păsări care stau cocoțate, datorita picioarelor unice care le permit să se agațe chiar și de cele mai subțiri ramuri. Paseriformele pot fi deosebite de alte păsări și dupa sunetele complexe pe care le emit sau dupa cantecul lor. Ele sunt produse de un organ vocal cunoscut sub denumirea de sirinx - laringe inferior ce servește pentru cantat (care poate fi găsit și la alte păsări). Ele sunt considerate de mulți specialiști ca fiind cele mai evouluate păsări și multe dau dovadă de o inteligență neobișnuită. Majoritatea trăiesc in tufe și in copaci, dar unele sunt sunt adaptate traiului la sol , cateva (cum ar fi randunelele) trăiesc mai mult in aer. Ele sunt distribuite in intreaga lume, in toate felurile de habitat terestru, de la deșerturile aride pană la pădurile tropicale. Multe specii sunt familiare, zburand in jurul clădirilor și prin gradini.