Într-o lume hypercomputerizată, Sibiul rămâne dovada că putem trăi în prezent fără să ştergem trecutul. Pentru asta este de ajuns o scurtă vizită printre cei care au ales să locuiască în cetatea care a fost odată Capitală Culturală Europeană.

Alte dovezi mai găsim prin satele tradiţionale din zonă sau în relieful parcă mereu verde de la poalele Carpaţilor. De la sat până la oraş, totul conturează aici o imagine de mozaic pe care orice temerar din lumea largă şi-ar dori să o descopere. Însuşi prinţul Charles al Marii Britanii a rămas fermecat de aceste locuri.

În perioada 2003-2007, peste 35 de milioane de euro au fost folosiţi pentru lucrările de reabilitare a spaţiilor publice din centrul istoric: străzi, pasaje, pieţele centrale, inclusiv iluminatul public, care a fost adus la standardul şi aspectul unui centru istoric medieval.

Înainte ca Sibiul să devină Capitală Culturală Europeană în 2007, Ministerul Culturii a finanţat reabilitarea faţadelor şi a acoperişurilor la peste 30 de imobile din zona centrală. Lucrările au fost făcute cu materiale tradiţionale, în vechile culori ale clădirilor. S-au schimbat şi s-au recondiţionat acoperişurile.

Nivelul de trai din Sibiu este printre cele mai ridicate din ţară. Salariul mediu se învârte aici undeva în jurul sumei de 1.500 de lei. În plus, recensământul din 2012 a scos la iveală faptul că județul Sibiu se află între primele pe țară în ceea ce privește alimentarea cu apă a locuințelor sau existenţei unei băi în interiorul locuinței.

Mai precis, în jur de 82% din populaţie are acces la o sursă de apă curentă. Fondurile europene au ajutat regia de apă din Sibiu să ducă la bun sfârşit canalizarea atât în oraş, cât şi în satele învecinate, ba chiar şi în alte judeţe. Dacă la oraşe, o bună parte din infrastructură a fost refăcută pe bani europeni, la sate lucrurile stau puţin diferit.

În comuna Răşinari, de pildă, la 5 kilometri de Sibiu, Primăria a fost nevoită să asfalteze patru străzi din propriul buget, chiar dacă în trecut fusese întocmit un proiect pentru fonduri europene.

„A durat procedura foarte mult şi nu am reuşit să prindem finanţarea! Am avut în acel proiect aproximativ 8 kilometri de străzi care trebuiau asfaltate. N-am reuşit şi atunci am început cu fonduri proprii şi am făcut patru străzi din 11 câte aveam prinse pe acel proiect de finanţare”, a declarat Bucur Bogdan, primarul comunei Răşinari.

În Mărginimea Sibiului locuiesc oameni gospodari, care câştigă zeci de mii de euro din turism sau din creşterea animalelor şi contribuie considerabil la bugetul comunităţii locale. Bugetul unei Primării este de multe ori comparabil cu cel al unei echipe de fotbal din Liga1! Există totuşi şi sate, parcă uitate de lume, unde cu greu se poate ajunge cu maşina.

Situat la aproape 60 de kilometri de Sibiu, în satul Gherdeal doar arhitectura mai trădează faptul că înainte de Revoluţie locuiau aici peste 300 de saşi. Acum, doar 10 suflete mai răscolesc trecutul și amintirile printre case ruinate și biserici vechi.

Romantic şi cultural în egală măsură, Sibiul şi-a conservat de-a lungul vremii imaginea de oraș medieval. Centrul istoric este azi unul dintre cele mai spectaculoase și mai încărcate de simboluri din țară.

Sibiul este perla turistică a României. Atrage an de an tot mai mulţi turişti, iar foarte mulţi dintre ei vin din străinătate, special pentru oraşul din inima Ardealului. Îi atrag atât aerul boem al oraşului, cât şi comorile istorice şi naturale.

Nu mai încape nici o urmă de îndoială că tot judeţul Sibiu este foarte bine cotat în turism, mai ales dacă luăm în calcul investiţiile care au fost făcute în zonă în ultimii ani.

În 2007, an în care Sibiul a fost Capitală Culturală a Europei, hotelurile şi pensiunile din tot judeţul au încasat peste 200 de milioane de euro, bani cheltuiţi de turişti pe cazare şi mese.

De atunci, lucrurile au evoluat în bine şi asta pentru că aproape toţi proprietarii de unităţi turistice au ţinut în loc aceleaşi preţuri de cazare ca în 2007. Numărul turiştilor a crescut astfel de la an la an, iar în 2012 s-a apropiat de un milion.

La peste 2.000 de metri altitudine, în inima Munţilor Făgăraş, Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac primește vizitatori din toată lumea.

Iarna, în staţiunea montană se poate ajunge numai cu telecabina. Dar la începutul lunii iulie se dă undă verde circulaţei pe cel mai spectaculos drum din lume: Transfăgărăşanul. La mai bine de o sută de kilometri, şoseaua Transalpina leagă cinci judeţe din centrul ţării pe crestele munţilor Parâng.

Transfăgărăşanul, apreciat la nivel internațional. Transalpina, legătura între cinci județe

De departe cea mai frumoasă şosea a ţării e Transfăgărăşanul. Şoseaua construită pe timpul comunismului a primit această apreciere din partea mai multor publicaţii auto din toată lumea.

Inclusiv regizorii de la Hollywood au turnat aici pelicule care s-au bucurat de un real succes la nivel internaţional. În urmă cu trei ani, celebrul actor Nicholas Cage s-a plimbat cu motocicleta pe serpentinele asfaltate ale munţilor Făgăraş.

La mai bine de o sută de kilometri vine tare din urmă în topul preferinţelor şoferilor şoseaua Transalpina, care leagă cinci judeţe din centrul ţării pe crestele munţilor Parâng.

Viaductul de la Aciliu, cel mai înalt construit vreodată în România

Tot la capitolul infrastructură spectaculoasă se înscrie şi viaductul de la Aciliu, care seamănă izbitor cu celebrul Viaduct din Millau din Franţa. Lung de un kilometru şi de înălţimea unui bloc cu 20 de etaje, viaductul a fost construit de 100 de muncitori. Colosul metalic, înalt de 80 de metri, seamănă cu o fortăreaţă şi este văzută de specialiştii în construcţii auto drept cel mai spectaculos viaduct din Europa de Est.

La aproximativ 60 de kilometri distanţă de Sibiu, se află Mediaşul, cel de al doilea oraş ca mărime din judeţ, unde au sediul două dintre cele mai mari companii energetice din ţară şi din Europa de Est: Transgaz şi Romgaz. De altfel, potenţialul forţei de muncă al Sibiului a atras ca un magnet investiţiile din străinătate.

„Aici este o zonă cu specific german, iar multinaţionalele găsesc o infrastructură şi o stabilitate publică bună, ceea ce în alte regiuini ale României nu poate fi găsit. Aici se construieşte o nouă autostradă, există un aeroport nou. Sunt motive serioase care determină companiile să vină să investească aici în zona Sibiului”, spune Werner Seeger, consultant financiar.

În comuna Cristian, la 15 kilometri de Sibiu, un grup de investitori italieni a deschis o fabrică de încălţăminte proiectată special pentru trasee montane unde lucrează 90 de angajaţi.

Creșterea animalelor, în special a oilor, este de asemenea specifică zonei. Sunt peste 600.000 de capete în tot judeţul. De altfel, brânzeturile de Sibiu sunt poate cele mai apreciate din țară, iar din lâna sibiană ies cele mai frumoase straie populare, ţesute în Mărginimea Sibiului.

400 de juni veniţi din 19 sate din Sibiu, dar şi de peste munte din judeţele Argeş şi Vâlcea se strâng la fiecare sfârșit de an în oraşul Sălişte, cea mai mare aşezare din Mărginimea Sibiului. Inspiraţi de un obicei vechi de sute de ani, feciorii de ciobani pornesc într-o mare paradă urmăriți de mii de spectatori.

Iubitori de tradiție, sibienii păstrează neschimbate obiciuri de secole. La Tălmaciu, la fiecare început de an are loc Udatul Ionilor. De ziua lor, Ionii sunt aruncaţi unul cate unul într-o apă curgătoare, doar aşa scapă de păcate şi vor păşi cu dreptul în noul an, spune legenda.

Iar cine crede că Ardealul n-are litoral înseamnă că n-a ajuns la Ocna Sibiului. Într-o regiune înconjurată de păduri de stajar seculari și cu un subsol bogat în sare, prima stațiune baleneră a fost înființată aici în anul 1845.

În fiecare colţ al Sibiului stă scrisă o legendă. La fel de bine fiecare clădire din centrul istoric are povestea ei. O poveste rătăcită prin negura timpului, dar salvată de mărturiile încă vii ale localnicilor de aici. Sibiul are multe mistere care ar putea trezi interesul turiştilor din lumea largă.

Este de ajuns o simplă plimbare prin centrul istoric al Sibiului ca să ai senzaţia că eşti cufundat în legend. Piaţa Mare a oraşului a înfruntat secole de istorie. Dacă în Evul Mediu aici vrăjitoarele erau arse pe rug, iar răufăcătorii puşi la ghilotină, în zilele noastre acest loc este gazda celor mai mari festivaluri de artă sau muzicale din Europa de Est.

Pe lângă zidurile pietruite ale cetăţii şi clădirile fastuoase întâlnite la fiecare pas, Sibiul are şi elemente arhitecturale mai puţin cunoscute, dar cu un potenţial turistic la fel de mare. Este vorba despre aşa numiţii ,,ochi ai Sibiului” şi de o reţea de tuneluri subterane, care ascunde foarte multe legende.

Pe cât de ciudat poate să pară, pe atât de adevărat este că oriunde te vei plimba prin Sibiu, vei simţi că eşti urmărit. De altfel, mulţi turişti străini au senzaţia că acoperişurile caselor îi privesc atent şi chiar fac glume pe tema aceasta.

„Ştiu despre aceşti ochi, din Germania. Ba chiar am un prieten care şi-a pierdut un ochi şi de aceea am venit până aici!”, spune un turist neamț.

Este de ajuns să priveşti spre acoperişurile clădirilor pentru a realiza că acest lucru, chiar se întâmplă! Sunt ,,ochii Sibiului", nimic altceva decât nişte ferestre mici de forme diferite, toate poziţionate în mijlocul acoperişurilor.

,„Ochii Sibiului” au fost costruiţi la început cu un rol practic şi anume de a asigura ventilaţia în podurile caselor. Cu timpul, ferestrele au devenit un adevărat simbol al oraşului: sunt ochii larg deschişi ce veghează asupra localnicilor şi turiştilor. Inedit este că aceşti ochi i-au supărat atât de tare pe mai marii regimului comunist, încât în anii 60 au vrut să dărâme toate clădirile din centrul istoric al Sibiului.

Un arhitect de renume al acelor vremuri s-a opus, şi a reuşit să păstreze Ochii Sibiului deschişi înspre lumea întreagă. Înainte de 2007, an în care Sibiul a fost Capitală Culturală, au fost recondiţionate în jur de 40 de faţade ale clădirilor şi pasajelor istorice din Sibiu. „Ochii Sibiului” au fost practic curăţaţi şi cosmetizaţi.

Departe de imaginea fastuoasă pe care o afișează clădirile din centrul istoric, Sibiul ascunde un spațiu architectural cu un potențial turistic cel puțin la fel de mare. Este vorba despre o rețea de tuneluri, veche de sute de ani, despre care se spune că face legătura între cele mai importante clădiri din oraș.

La Sibiu, legendele locului spun că tunelurile ar fi apărut prin Evul Mediu, când cetatea ar fi fost puternic lovită de ciumă, iar bolnavii pe moarte ar fi fost aruncați sub pământ. Mai sunt, însă şi alte ipoteze.

În Evul Mediu, rolul acestor tuneluri era unul foarte important din punct de vedere militar. Străjerii le foloseau ca să-i surprindă pe atacatorii care încercau să pună mâna pe cetate.

Uneori, tunelurile erau folosite ca şi închisoare, după cum reiese din scrierile acelor vremuri. Legendele spun că în Evul Mediu erau întemnițați răufăcatorii, dar și vrăjitoarele înainte să fie arse pe rug.

Tunelurile există prin adâncurile Sibiulului de aproape o jumătate de mileniu şi străbat orașul spre toate cele patru puncte cardinale. Acum, autorităţile iau în calcul să le valorifice şi să le introducă într-un circuit turistic.

Dovezile rezistenţei Sibiului în faţa cotropitorilor continuă cu zidurile cetăţii, care şi-au păstrat neatinsă imaginea impunătoare. Zidurile sunt împărţite pe trei rânduri care împrejmuiesc Centrului Istoric al Sibiului. Aceste ziduri au fost construite din cărămidă și se păstrează foarte bine, aducând Sibiului un aer de oraș medieval.

Secretul bunăstării Sibiului

Sursa: www.digi24.ro