Bănăţenii se consideră „fruncea” ţării. Neoficial, sunt cei mai aprigi critici ai Bucureştiului. Cifrele oficiale ne oferă o singură certitudine: judeţul Timiş este cel mai mare din România.

În vestul extrem, la granița cu Ungaria și Serbia, se află cel mai mare județ din România - Timiș.

Timișoara, capitala județului este, cum le place bănățenilor să spună, „fruncea” acestei părți de țară. A fost primul oraș românesc iluminat cu lămpi (1760), dar și primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric (1884). Înainte de toate, însă, Timișoara a fost primul oraș eliberat de sub comunism în decembrie 1989.

„Ceea ce simt eu aici când ajung față de orașele în care călătoresc e că în Timișoara am senzația câteodată că timpul se oprește. Se așează așa cumva lucrurile în mine. E cald... e ceva cald în orașul ăsta care îmi place foarte mult”, spune regizorul Eugen Jebeleanu.

Un loc cu oameni mândri, gospodari și cu mare dragoste de tradiție, orașul și-a afirmat dintotdeauna importanța strategică. Apropierea geografică de Occident, dar și potențialul economic fac din Timișoara un punct de atracție pentru investițiile străine, mai cu seamă dinspre Italia și Austria.

Cinci municipii cu tradiție

Al doilea ca mărime și importanță din județul Timiș, dar și al doilea eliberat de sub comunism, municipiul Lugoj este unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, cunoscut atât pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, cât și în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor.

A fost prilej de găzduire pentru călători nobili și celebri, dar a și sursă de sănătate pentru sute de mii de oameni veniți aici din mai toată Europa. Buziașul, celebra stațiune a inimii, are o istorie frumoasă, povești ce mai stăruie în mintea bănățenilor care acum doar mai visează la farmecul și strălucirea de altădată.

Un punct aparent pierdut pe vasta hartă a Banatului de câmpie, Jimbolia este și el un oraș cu povești surpinzătoare, care se mândrește cu cel mai mare număr de muzee raportat la numărul de locuitori. Aici se află Muzeul de Etnografie, Muzeul Karl Diel, Muzeul căilor ferate, Muzeul Pompierilor, Muzeul Stefan Jager, dar și o instituție unică în România: Muzeul Presei.

Sânnicolaul Mare, cochetul orășel de pe malul Arancăi ascunde legende interesante. Una dintre poveștile care înfierbântă încă mintea căutătorilor de comori este cea a regelui hun Attila despre care legendele timpului spun că ar fi fost înmormântat pe teritoriul oraşului. Se spune că supușii săi l-ar fi îngropat într-o noapte în trei sicrie: de aur, argint şi fier împreună cu armele şi bijuteriile sale pe albia râului Aranca, ale cărui ape au fost apoi deviate. Prezentul orașului timișean este în ton cu spiritul locului. Industria a transformat micul orășel de graniță în singurul oraș românesc în care șomajul este 0.

Nou pe harta orașelor timișene a primit acest statut abia în 2004 - Recașul este un centru esențial în producția de vinuri. Licorile produse aici și-au câștigat renumele pe plan național și internațional.

Iar dacă vinul de Recaș nu vă tentează, poate vă opriți în Timișoara la o cafea într-una din cele peste 130 de cafenele deschise doar anul trecut în orașul de pe Bega. Dacă aveți vreme și de o pauză de muzică bună, un grup de tineri se încăpățânează, din 2006 încoace, să țină acasă un eveniment a cărui faimă a trecut demult granițele țării, festivalul Plai, o întâmplare culturală pe a cărei scenă au evoluat nume esențiale ale muzicii.

În județul Timiș, la Sânnicolau Mare șomajul este zero

Sursa: www.digi24.ro

Bănăţenii se consideră „fruncea” ţării. Neoficial, sunt cei mai aprigi critici ai Bucureştiului. Cifrele oficiale ne oferă o singură certitudine: judeţul Timiş este cel mai mare din România.

În vestul extrem, la granița cu Ungaria și Serbia, se află cel mai mare județ din România - Timiș.

Timișoara, capitala județului este, cum le place bănățenilor să spună, „fruncea” acestei părți de țară. A fost primul oraș românesc iluminat cu lămpi (1760), dar și primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric (1884). Înainte de toate, însă, Timișoara a fost primul oraș eliberat de sub comunism în decembrie 1989.

„Ceea ce simt eu aici când ajung față de orașele în care călătoresc e că în Timișoara am senzația câteodată că timpul se oprește. Se așează așa cumva lucrurile în mine. E cald... e ceva cald în orașul ăsta care îmi place foarte mult”, spune regizorul Eugen Jebeleanu.

Un loc cu oameni mândri, gospodari și cu mare dragoste de tradiție, orașul și-a afirmat dintotdeauna importanța strategică. Apropierea geografică de Occident, dar și potențialul economic fac din Timișoara un punct de atracție pentru investițiile străine, mai cu seamă dinspre Italia și Austria.

Cinci municipii cu tradiție

Al doilea ca mărime și importanță din județul Timiș, dar și al doilea eliberat de sub comunism, municipiul Lugoj este unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, cunoscut atât pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, cât și în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor.

A fost prilej de găzduire pentru călători nobili și celebri, dar a și sursă de sănătate pentru sute de mii de oameni veniți aici din mai toată Europa. Buziașul, celebra stațiune a inimii, are o istorie frumoasă, povești ce mai stăruie în mintea bănățenilor care acum doar mai visează la farmecul și strălucirea de altădată.

Un punct aparent pierdut pe vasta hartă a Banatului de câmpie, Jimbolia este și el un oraș cu povești surpinzătoare, care se mândrește cu cel mai mare număr de muzee raportat la numărul de locuitori. Aici se află Muzeul de Etnografie, Muzeul Karl Diel, Muzeul căilor ferate, Muzeul Pompierilor, Muzeul Stefan Jager, dar și o instituție unică în România: Muzeul Presei.

Sânnicolaul Mare, cochetul orășel de pe malul Arancăi ascunde legende interesante. Una dintre poveștile care înfierbântă încă mintea căutătorilor de comori este cea a regelui hun Attila despre care legendele timpului spun că ar fi fost înmormântat pe teritoriul oraşului. Se spune că supușii săi l-ar fi îngropat într-o noapte în trei sicrie: de aur, argint şi fier împreună cu armele şi bijuteriile sale pe albia râului Aranca, ale cărui ape au fost apoi deviate. Prezentul orașului timișean este în ton cu spiritul locului. Industria a transformat micul orășel de graniță în singurul oraș românesc în care șomajul este 0.

Nou pe harta orașelor timișene a primit acest statut abia în 2004 - Recașul este un centru esențial în producția de vinuri. Licorile produse aici și-au câștigat renumele pe plan național și internațional.

Iar dacă vinul de Recaș nu vă tentează, poate vă opriți în Timișoara la o cafea într-una din cele peste 130 de cafenele deschise doar anul trecut în orașul de pe Bega. Dacă aveți vreme și de o pauză de muzică bună, un grup de tineri se încăpățânează, din 2006 încoace, să țină acasă un eveniment a cărui faimă a trecut demult granițele țării, festivalul Plai, o întâmplare culturală pe a cărei scenă au evoluat nume esențiale ale muzicii.