Laturile cetăţii de est, sud şi vest sunt abrupte. Locuirea este dispusă pe platou care are formă ovală, axă lungă pe direcţia nord-sud (45 x 25 m) şi pe două terase (15 x 15 m). Acestea sunt înconjurate cu ziduri din lespezi de piatră legată cu pământ cu grosimea de 1,30 m pe partea estică, de 1,80 m în cea vestică şi 2 m spre sud. Stratul de cultură este de aproximativ 1 m. S-a găsit ceramică lucrată cu mâna: borcane cu buza dreaptă sau evazată, ornamente cu brâu alveolar sau crestat, cu linii incizate, butoni în formă de rotundă, fragmente de fructieră de culoare neagră lucioasă şi de urnă. S-a descoperit şi ceramică lucrată la roată ca de ex: fructiere, străchini, cupe, căni cu o toartă.

Alături de vase dacice s-au descoperit şi trei fragmente de factură romană. Autorul crede că cetatea a fost construită în vremea lui Burebista şi a funcţionat până la cucerirea romană. Nu este exclus ca fortificaţia să-şi fi început existenţa încă din sec. II î. Hr.